Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 06

ACTUL III

SCENA 06

Grig - Mona - Profesorul

Profesorul
(Intrând repede, cu o rochie de damă pe brațul stâng): Mona! am adus… (Se oprește scurt): Mă iertați… Nu ești singură?

Grig
(Cam agresiv): După cum se vede.

Profesorul
(Către Mona): Cine e domnul?

Mona
E… (Scurt): fratele meu.

Grig
Cum?

Mona
Da. E fratele meu.

Profesorul
Domnule… sunt… sunt… onorat. (Venind spre el și întinzându-ii mâna): Dați-mi voie. Numele meu este Miroiu. Marin Miroiu.

Grig
Îmi pare bine. Îmi pare cu atât mai bine, cu cât am unele întrebări de pus.

Mona
(Voind să-l oprească): Grig?

Grig
(Către Mona): Eu ori sunt frate, ori nu sunt. Și dacă sunt, pun întrebări. (Către Miroiu): Domnule, te rog să-mi explici ce s’a întâmplat azi noapte aici?

Mona
(Cu un strigăt, abia exprimat): Grig.

Grig
Da. Ce s’a întâmplat? Fiindcă ceva s’a întâmplat.

Profesorul
(Intre jenă și cavalerism): Domnule…

Grig
Fata asta care zice că e sora mea și pe care o reneg…

Mona
Grig!

Profesorul
Sunteți prea aspru.

Grig
Fata asta a plecat aseară de lângă mine. A fugit. Și o regăsesc aici, în casa d-tale, amețită, scoasă din minți, delirând. Ce i-ai făcut, domnule? (Ca și cum deodată ar descoperi adevărul): I-ai dat de băut.

Profesorul
Domnule… dați-mi voie… cum puteți crede?

Grig
Ai îmbătat-o.

Mona
Grig, nu fi absurd.

Grig
Ai îmbătat-o. Cu ce? De ce?

Profesorul
Domnule… înțeleg prea bine… indignarea, neliniștea… e datoria dv. de frate, nu?… La urma urmelor, sângele apă nu se face… Dar vă asigur că eu… că Mona…

Grig
"Mona"? Ii spui pe nume?

Profesorul
(Jenat): Acum, după tot ce s’a întâmplat.

Grig
(Isbucnind): Dar ce s’a întâmplat, pentru numele lui Dumnezeu! vorbește odată! vorbiți odată!

Profesorul
Domnule! am onoarea… vreau să spun… (Luând repede și eroic hotărârea): Vă rog să-mi faceți cinstea de a-mi acorda mâna surorei dv.

Mona
(Afolată): Dumnezeule!

Grig
Mâna su… (O clipă de suspensie, până sezisează situația): A! Dar bine, atunci lucrurile se schimbă. (Către ea): Ascultă, Mona, ăsta-i un om de onoare. De ce nu mi-ai spus? (Către Profesor): Domnule,
îți cer iertare. Eu mă temeam că sora mea… (Întorcând o secundă capul spre ea): Biata mea soră… a
căzut pe mâna unui vulgar craiu, a unui don-juan fără scrupule, a unui seducător primejdios. Dar nu! D-ta ești o conștiință.

Mona
(Încet dar fierbând): Și dumneata un imbecil.

Grig
Te rog să nu mă insulți, într’un moment așa de solemn. (Către Profesor): Tinere, cererea d-tale, mă ia drept să-ți spun - puțin pe nepregătite.

Profesorul
Și pe mine.

Grig
N’ași putea să dau un răspuns imediat.

Profesorul
Evident. Înțeleg.

Grig
Înainte de a vă da consimțământul meu… fiindcă, dacă nu mă‘nșel, d-ta asta vrei de la mine;

consimțământul.

Profesorul
Da… sigur…

Grig
(Scurtă privire spre Mona): E colosal. (Către Profesor): Înainte de a vă da consimțământul și binecuvântarea … trebuie să știu și eu pe ce mâini o las, în ce casă…

Profesorul
(Stingherit): O! casa…

Grig
N’am nimic de spus. E foarte frumoasă. Arc flori. Arc fântână. Are tot ce-i trebuie.

Mona
(Către Grig încet): Ești grotesc.

Profesorul
Nu, n’are. Îmi dau seama că Mona vine dintr’altă lume. I-am spus și aseară. Din cu totul altă lume. Și nu trebue să credeți că dacă prin… printr’o împrejurare năucitoare… a venit aici, la mine, eu am uitat, eu uit tot ce ne desparte. Dar vedeți, eu am o carieră, o situație. Sunt profesor definitiv.

Grig
(Către Mona): Definitiv!

Profesorul
Cu o gradație.

Grig
Frumos!

Profesorul
O leafă mică, dar sigură. 11.273 de lei.

Grig
Fără rețineri?

Profesorul
Fără.

Grig
Admirabil. 11.273! Ea e o fată ordonată, strângătoare.

Mona
(Încet): Ești odios.

Profesorul
Chiar adineaori am fost pe la școală și i-am luat. (Bagă mâna în buzunarul hainei, scoate câteva bancnote cu stângăcie și le vâră la loc): Azi e întâiu. (Aducându-și aminte): Uite, Mona, rochia. Am trecut pe la Pascu. Cât p’aci să uit. Altceva n’am găsit. (Întinde rochia, o oribilă rochie "de gata", cu agățătoare).

Grig
(Luând el rochia): Ce-i asta? (O ridică de mânerul agățătoarei).

Mona
(I-o ia din mână): Lasă. (Aruncă rochia repede pe un scaun).

Profesorul
Înțelegi? Nu poate să iasă în oraș așa cum este. (Îngrijorat): Nu-ți place, Mona?

Mona
Ba da. (Încet lui Grig): Ești odios.

Profesorul
Fiindcă dacă nu-ți place, o primește înapoi. Așa m’am înțeles cu Pascu. Dar nu acum, că n’am timp. Trebue să mă duc și la școală. (Către Grig): Știți, am oră dela 9-10.

Grig
Aa! Atunci du-te.

Profesorul
Dau o fugă pân’acolo și mă ‘ntorc. Că lecția tot n’o fac. Nici n’ași fi în stare. Prea sunt… prea sunt… Dar măcar să le spun. Să știe că nu viu. Să puie pe altul în loc… (A făcut un pas spre ușe): Aa! Unde mi-e capul? (Scoate din celălalt buzunar al hainei un pachet învelit în hârtie): Uite Mona. (Se întoarce, îi dă pachetul și pe urmă explicativ, către Grig): Ceva de mâncare. I-e foame săraca.

Mona
N’a mâncat nimic de ieri… (A ajuns lângă ușe): eu mă ‘ntorc! (Iese).