Autori > Mihail Sebastian
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 04
ACTUL I
SCENA 04
Seful — Domnisoara Cucu
Telegraful bate. Seful urmărește panglica hârtiei. Prin fereastra se vede trecând pe peron, dinspre stânga, d-ra Cucu.
Seful
(Bătând în geam): Săru’mâna, d-ră Cucu.
D-ra Cucu
Bună ziua, domnu Ispas. (Trece prin fața ușii spre dreapta, continuându-și plimbarea pe peron).
Seful
(Se ridică dela masă, se apropie de orologiul din perete, muta minutarul la 7 fix): Cum trece vremea dom’le! (Iese pe urmă în prag): Cald! Cald al dracului domnișoară Cucu.
D-ra Cucu
Ba aici, la d-ta, la gară, parcă-i mai răcoare.
Seful
Ași. Ți se pare. Nici n’ai zice că suntem în Mai. S’a înserat și uite ce zăpușeală. Parc’am fi în Iulie.
D-ra Cucu
Dar ce-am auzit, d-le Ispas? Ți-a călcat ieri rapidul un curcan?
Seful
Cum?
D-ra Cucu
Așa mi-a spus azi dimineață, la școală, în cancelarie, M-me Voinea, de Științe Naturale. Zicea c’a aflat bărbatu-său dela poștă, că-i spusese dirigintele…
Seful
Da’ de unde, d-ră Cucu? Mai întâi n’a fost rapidu. A fost acceleratul. Și pe urmă nu era curcan. Era rață.
D-ra Cucu
Ia te uită cum exagerează lumea!
Seful
O rață pestriță, cu ciocul sur. A făcut-o nevastă-mea pe varză, azi la prânz. O minune!
D-ra Cucu
Da parcă tot a fost o chestie cu un curcan? Sau curcă era?
Seful
Ei! Acu trei săptămâni, după Rusalii. Pe aia o călcase un tren de marfă. (Toată această convorbire a avut loc în fundul scenei, Seful fiind în pragul ușei, iar d-ra Cucu pe peron, în fața ușii).
D-ra Cucu
(Cu o mișcare bruscă de alarmă, intră în birou): O eleva!
Seful
O eleva?
D-ra Cucu
Mi se pare că e Zamfirescu. Zamfirescu dintr’a șasea.
Seful
Treci după ușe, să nu te vadă. Să n’o sperii.
D-ra Cucu
(Se trage pe lângă perete și duce degetul la gură): Ssst!
Seful
Lasă-mă pe mine să văd. (Iese pe peron și se uită în dreapta și în stânga cu un aer de prefăcută indiferență. Pe urmă se întoarce): Ași. Ți s’a părut. Nu e nimeni.
D-ra Cucu
Dac’o prind, o dau afară din școală.
Seful
Prea ești aspră.
D-ra Cucu
(Ritos): O dau afară. Am spus de o mie de ori că nu e voie să vie la gară. Am pus și afiș la cancelarie. Ce e desmățul ăsta? Una, două, hai la gară.
Seful
Ei! Le place și lor că… e mai răcoare.
D-ra Cucu
Las’că știu eu ce le place. Le place să se sgâiască la ferestrele vagoanelor și să-și facă semne cu bucureștenii. (Sună telefonul).
Seful
(Ridicând receptorul): Allo!… Da… linia întâia… Salut… (închide telefonul): Vine automotorul de Sinaia. I-a dat drumul dela canton. (Ia din cuier chipiul și-l pune pe cap).
D-ra Cucu
Automotorul ăsta e un scandal. De când l-au pus in circulație, nu mai am liniște în cursul superior. Toate fetele și-au pierdut capul.
Seful
Și nici măcar nu oprește la noi. Ce-ar mai fi dac’ar opri?
D-ra Cucu
(Indignată): Să oprească? N’avem nevoie. Nu ne trebue.
Seful
Tren de lux, d-ră Cucu. Nu se uită el la noi.
D-ra Cucu
Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă și femei… ușoare.
Seful
Asta așa zic eu. Miroase a parfum când trece.
D-ra Cucu
Nu știu a ce miroase, dar într’un oraș cum se cade n’ar trebui să se permită. Eu l-ași pune să treacă noaptea și cu perdelele trase.
Seful
Ba eu drept să spun, îmi pare rău când îl văd așa, numai cum îmi sboară prin ‘naintea ochilor… Și eu stau cu mâna la chipiu.
D-ra Cucu
(Reprobatoare): Stai cu mâna la chipiu?
Seful
Ce să fac ? Regulamentul!… (După o secundă, vindicativ): Nu dă Dumnezeu o iarnă cu zăpadă mare, să se împotmolească p’aici pe la noi. I-ași da pe toți jos din tren și le-ași pune lopata în mână, să curețe linia.
D-ra Cucu
Așa le-ar trebui.
Seful
Ehei! Câte d’astea am văzut eu… Eram de serviciu la Dedulești, pe linia Făurei, acum vreo 20 de ani. Linie inundabilă… Ei… și ‘ntr’o toamnă, așa cam prin Noemvrie… (se aude de departe un șuerat ascuțit. Seful se întrerupe): I-auzi-l că vine. (Iese pe peron. Sgomotul trenului se apropie. D-ra Cucu dă să iasă și ea pe peron, dar în prag tresare, — a văzut ceva… face un pas înapoi și scoțând numai vârful nasului afară, rămâne într’o atitudine încordată de pândă. Un sgomot ritmat de roți și pistoane crește, se apropie, devine asurzitor: cu o iuțeală de fulger și cu un țipăt scurt de locomotivă, trece prin fund, trenul automotor. Prin fereastră se vede din spate, Seful, salutând smirnă. Câteva secunde după trecerea monstrului, nicio mișcare. Se aude doar sgomotul roților depărtându-se, Seful dispare din dreptul ferestrei spre stânga.
SCENA 04
Seful — Domnisoara Cucu
Telegraful bate. Seful urmărește panglica hârtiei. Prin fereastra se vede trecând pe peron, dinspre stânga, d-ra Cucu.
Seful
(Bătând în geam): Săru’mâna, d-ră Cucu.
D-ra Cucu
Bună ziua, domnu Ispas. (Trece prin fața ușii spre dreapta, continuându-și plimbarea pe peron).
Seful
(Se ridică dela masă, se apropie de orologiul din perete, muta minutarul la 7 fix): Cum trece vremea dom’le! (Iese pe urmă în prag): Cald! Cald al dracului domnișoară Cucu.
D-ra Cucu
Ba aici, la d-ta, la gară, parcă-i mai răcoare.
Seful
Ași. Ți se pare. Nici n’ai zice că suntem în Mai. S’a înserat și uite ce zăpușeală. Parc’am fi în Iulie.
D-ra Cucu
Dar ce-am auzit, d-le Ispas? Ți-a călcat ieri rapidul un curcan?
Seful
Cum?
D-ra Cucu
Așa mi-a spus azi dimineață, la școală, în cancelarie, M-me Voinea, de Științe Naturale. Zicea c’a aflat bărbatu-său dela poștă, că-i spusese dirigintele…
Seful
Da’ de unde, d-ră Cucu? Mai întâi n’a fost rapidu. A fost acceleratul. Și pe urmă nu era curcan. Era rață.
D-ra Cucu
Ia te uită cum exagerează lumea!
Seful
O rață pestriță, cu ciocul sur. A făcut-o nevastă-mea pe varză, azi la prânz. O minune!
D-ra Cucu
Da parcă tot a fost o chestie cu un curcan? Sau curcă era?
Seful
Ei! Acu trei săptămâni, după Rusalii. Pe aia o călcase un tren de marfă. (Toată această convorbire a avut loc în fundul scenei, Seful fiind în pragul ușei, iar d-ra Cucu pe peron, în fața ușii).
D-ra Cucu
(Cu o mișcare bruscă de alarmă, intră în birou): O eleva!
Seful
O eleva?
D-ra Cucu
Mi se pare că e Zamfirescu. Zamfirescu dintr’a șasea.
Seful
Treci după ușe, să nu te vadă. Să n’o sperii.
D-ra Cucu
(Se trage pe lângă perete și duce degetul la gură): Ssst!
Seful
Lasă-mă pe mine să văd. (Iese pe peron și se uită în dreapta și în stânga cu un aer de prefăcută indiferență. Pe urmă se întoarce): Ași. Ți s’a părut. Nu e nimeni.
D-ra Cucu
Dac’o prind, o dau afară din școală.
Seful
Prea ești aspră.
D-ra Cucu
(Ritos): O dau afară. Am spus de o mie de ori că nu e voie să vie la gară. Am pus și afiș la cancelarie. Ce e desmățul ăsta? Una, două, hai la gară.
Seful
Ei! Le place și lor că… e mai răcoare.
D-ra Cucu
Las’că știu eu ce le place. Le place să se sgâiască la ferestrele vagoanelor și să-și facă semne cu bucureștenii. (Sună telefonul).
Seful
(Ridicând receptorul): Allo!… Da… linia întâia… Salut… (închide telefonul): Vine automotorul de Sinaia. I-a dat drumul dela canton. (Ia din cuier chipiul și-l pune pe cap).
D-ra Cucu
Automotorul ăsta e un scandal. De când l-au pus in circulație, nu mai am liniște în cursul superior. Toate fetele și-au pierdut capul.
Seful
Și nici măcar nu oprește la noi. Ce-ar mai fi dac’ar opri?
D-ra Cucu
(Indignată): Să oprească? N’avem nevoie. Nu ne trebue.
Seful
Tren de lux, d-ră Cucu. Nu se uită el la noi.
D-ra Cucu
Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă și femei… ușoare.
Seful
Asta așa zic eu. Miroase a parfum când trece.
D-ra Cucu
Nu știu a ce miroase, dar într’un oraș cum se cade n’ar trebui să se permită. Eu l-ași pune să treacă noaptea și cu perdelele trase.
Seful
Ba eu drept să spun, îmi pare rău când îl văd așa, numai cum îmi sboară prin ‘naintea ochilor… Și eu stau cu mâna la chipiu.
D-ra Cucu
(Reprobatoare): Stai cu mâna la chipiu?
Seful
Ce să fac ? Regulamentul!… (După o secundă, vindicativ): Nu dă Dumnezeu o iarnă cu zăpadă mare, să se împotmolească p’aici pe la noi. I-ași da pe toți jos din tren și le-ași pune lopata în mână, să curețe linia.
D-ra Cucu
Așa le-ar trebui.
Seful
Ehei! Câte d’astea am văzut eu… Eram de serviciu la Dedulești, pe linia Făurei, acum vreo 20 de ani. Linie inundabilă… Ei… și ‘ntr’o toamnă, așa cam prin Noemvrie… (se aude de departe un șuerat ascuțit. Seful se întrerupe): I-auzi-l că vine. (Iese pe peron. Sgomotul trenului se apropie. D-ra Cucu dă să iasă și ea pe peron, dar în prag tresare, — a văzut ceva… face un pas înapoi și scoțând numai vârful nasului afară, rămâne într’o atitudine încordată de pândă. Un sgomot ritmat de roți și pistoane crește, se apropie, devine asurzitor: cu o iuțeală de fulger și cu un țipăt scurt de locomotivă, trece prin fund, trenul automotor. Prin fereastră se vede din spate, Seful, salutând smirnă. Câteva secunde după trecerea monstrului, nicio mișcare. Se aude doar sgomotul roților depărtându-se, Seful dispare din dreptul ferestrei spre stânga.
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 01
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 02
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 03
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 04
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 05
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 06
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 07
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 08
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 09
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 10
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 11
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 12
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 13
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 14
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 01
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 02
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 03
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 04
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 05
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 01
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 02
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 03
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 04
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 05
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 06
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 07
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 08
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 09
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 10
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 11
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 12
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 13
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 14
Aceasta pagina a fost accesata de 706 ori.