Pe dealurile Gruziei se-ntinde ceaţa serii, Vuieşte-Aragva lângă mine. Mi-e trist şi uşor; e seninul durerii, Tristeţea mi-e plină de tine. De tine şi-atâta... Nimic n-o munceşte. Nu vine nimic s-o rănească, Şi inima arde din nou şi iubeşte, Nu poate decât să iubească.