Autori > Alexandr Puskin
Marturisire
Desi imi este ciuda, te iubesc,
Desi ma chinuie, naprasnica-mi rusine,
Si demna-mi de dispret prostie,
La picioare-ti vin sa-ti marturisesc..
Nu-mi e de cum arat si nici de ani..
Timpul ar fi ca intelept sa fiu!
Dar dupa toate semnele incep sa stiu:
In suflet mi s-a cuibarit boala iubirii..
Fara de tine ma plictisesc si casc
In preajma-ti sufar si sant trist;
Si atat de mult sa-ti spun doresc,
Ingerul meu scump,cat te iubesc!
Din camera de oaspeti cand aud,
Pasu-ti usor,al rochiei fosnet,
Sau glasu-ti feciorelnic si nevinovat,
Pe loc,eu simt ca mintile imi pierd.
Tu imi zambesti,eu mor de fericire,
Tu te intorci sa pleci,deja imi este dor;
Pentru o zi de chin -cu-adevarat,un premiu
Imi este a ta mana de-un palid alb.
Cand deasupra vreunei anume broderii,
Stai aplecata,fara a te sprijini aproape,
Si buclele iti lasi sa iti ascunda ochii,
Emotionat,si fara a-ndrazni a scoate o soapta,
Stau si te admir,ca un copil.,intocmai
Oare sa-ti vorbesc de nefericirea mea,
Si de geloasa mea ingrijorare,
Cand dintr-odata,sa te plimbi ,pe vreme rea,
Te pregatesti,pe undeva?
Cand singura esti,de ale tale lacrimi,
De vorbele-ntro doara aruncate
De calatoria-ti in Opochky
Si de pian pe inserate?
Alina!Mila,de mine-ar trebui sa-ti fie.
Eu nu-ndraznesc sa cer iubire.
Probabil,pentru ce pacate-am faptuit,
Ingerul meu,nu merit eu,sa fiu iubit!
Dar..pretinde asta!Gestul tau,
Toate le aranjeaza minunat,
Ah ,sa ma minti,nu este greu,
Eu insumi ma bucur sa fiu inselat..
Desi ma chinuie, naprasnica-mi rusine,
Si demna-mi de dispret prostie,
La picioare-ti vin sa-ti marturisesc..
Nu-mi e de cum arat si nici de ani..
Timpul ar fi ca intelept sa fiu!
Dar dupa toate semnele incep sa stiu:
In suflet mi s-a cuibarit boala iubirii..
Fara de tine ma plictisesc si casc
In preajma-ti sufar si sant trist;
Si atat de mult sa-ti spun doresc,
Ingerul meu scump,cat te iubesc!
Din camera de oaspeti cand aud,
Pasu-ti usor,al rochiei fosnet,
Sau glasu-ti feciorelnic si nevinovat,
Pe loc,eu simt ca mintile imi pierd.
Tu imi zambesti,eu mor de fericire,
Tu te intorci sa pleci,deja imi este dor;
Pentru o zi de chin -cu-adevarat,un premiu
Imi este a ta mana de-un palid alb.
Cand deasupra vreunei anume broderii,
Stai aplecata,fara a te sprijini aproape,
Si buclele iti lasi sa iti ascunda ochii,
Emotionat,si fara a-ndrazni a scoate o soapta,
Stau si te admir,ca un copil.,intocmai
Oare sa-ti vorbesc de nefericirea mea,
Si de geloasa mea ingrijorare,
Cand dintr-odata,sa te plimbi ,pe vreme rea,
Te pregatesti,pe undeva?
Cand singura esti,de ale tale lacrimi,
De vorbele-ntro doara aruncate
De calatoria-ti in Opochky
Si de pian pe inserate?
Alina!Mila,de mine-ar trebui sa-ti fie.
Eu nu-ndraznesc sa cer iubire.
Probabil,pentru ce pacate-am faptuit,
Ingerul meu,nu merit eu,sa fiu iubit!
Dar..pretinde asta!Gestul tau,
Toate le aranjeaza minunat,
Ah ,sa ma minti,nu este greu,
Eu insumi ma bucur sa fiu inselat..
Marturisire
Aceasta pagina a fost accesata de 664 ori.