Autori > Alexandr Puskin


De trec pe strada zgomotoasa



De trec pe strada zgomotoasă
Prin temple pline de m-abat
Între besmetici de-s la masă
Eu de-al meu vis mă las furat.

Spun: anii grabnic s-or aşterne
Şi câţi suntem, fără popas
Vom trece toţi sub bolţi eterne -
Cuiva, curând i-o bate-un ceas...

Un gând lângă stejar îmi vine:
El patriarh din codrii grei,
O să mă-ngroape şi pe mine,
Aşa ca pe părinţii mei.

Spun pruncului cu duioşie:
Adio! Îţi las locul meu.
Să putrezesc mi-e datul mie
Iar ţie, să-nfloreşti mereu.

Oricare zi şi oră-a sorţii
s-o trec gândind obişnuiesc.
Şi mă frământ ca ceasul morţii
Eu printre ele să-l ghicesc.

În luptă moartea m-o prăvale?
Voi fi de valuri înghiţit?
Sau poate-nvecinata vale
Primi-va praful meu răcit?

Deşi un mort nu ştie unde
Va putrezi sub bulgări reci,
Aş vrea când bezna m-o pătrunde
În ţara mea să dorm pe veci.

Lângă mormânt să-mi dănţuiască
Avântul tinerelor vieţi,
Şi firea calm să strălucească
Vădind eterne frumuseţi.




De trec pe strada zgomotoasa


Aceasta pagina a fost accesata de 667 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio