• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Prolog la un poem parasit

In casa veche, parinteasca,
Stau iarasi, singur, la Miorcani.
Da tot trecutul sa m-opreasca,
Dar vremea fuge ani de ani.
Ce am facut - o, Doamne, spune -
Cu ziua mea, cu ziua Ta?
Ca maine sufletu-mi apune
Si umbra mortii va fi grea.
In miezul vietii mele, iata,
Smerit, eu vreau sa ctitoresc
Lacas de slava-adevarata
In grai curat si campenesc.
Stiu bine, Doamne, n-o sa vie
Sa calce pragul ce-l visez
Decat putini - e nerozie
In stihuri sa mai crezi.
In ea tot cred cu-nversunare!
Otrava dulce mi-a turnat
Si boala sfanta leac nu are...
De seceta a fost crapat
Pamantul lanurilor mele
Si-acuma nori adusi de vant
Revarsa ploaia-n picuri grele
Sorbita lacom de pamant.
O, Doamne, iti aduna norul
Si fulgera in pieptul meu.
Imi lumineaza drumul, dorul,
De-aicea pan-la Dumnezeu.
Da-mi graiul ce-l vorbesc ciobanii
Si cei ce merg cu plugu-n pas.
Da-mi cantecul ce-l spun tufanii
Cand vantul-n frunza le-a ramas.
Atat iti cer si mai cer inca
- Eu slab si pacatos zidar
Sa pot zidi cu viers de stanca
Drept ajutor sa-mi dai in dar
Tot ce-am iubit in ea napraznic
De cand intai o am privit
Pe masa lumii ca un paznic
Dumnezeiesc si linistit:
Intreaga tara pan-la mare
Si pan-la muntii ei batrani -
Sa-mi fie-n suflet vin si soare,
Sa-mi fie pita calda-n mani!


De-acum cu seara langa lampa,
Cand zilele in toamna scad,
Cad sta la geam ca intr-o stampa
Pustiul parc cu foi ce cad,
Mi-oi duce vremea doar cu dansul,
Cu Dinu Arbore megies -
Si pomenindu-i pasil, plansul,
Voi spune viata-i de razes.
Iar cititorule de versrui,
Prietene neasteptat
Ce crezi in bietele eresuri
Ce-n sufletu-mi au tremurat,
Eu te poftesc cu cinste multa
In casa mea sa-ti iai cvartir -
Te aseaza, bea tutun, asculta
Cum leg povestea fir cu fir...







Prolog la un poem parasit


Aceasta pagina a fost accesata de 636 ori.