De ce-ai sadit in satul nostru case Si garduri vii, carute si plugari, Cand singuri stam - razesi cu crengi pletoase - Si-l strajuim de vanturile tari?
Si omului de ce i-ai dat fiinta? Azi e aici si maine in vecini, Cand noi suntem un loc si o credinta, Ai satului - din frunza-n radacini.