Autori > Duiliu Zamfirescu
Pentru ce am fost contra razboiului - Cum eram pregatiti
O rețea de drum-de-fier imposibilă, rămasă cu 20 de ani în urma dezvoltării economice a țării, care n-avea linii duble decît între București și Buzău, adică pe o întindere de 100 kilometri din 4 000. Nu e nevoie de multă argumentație pentru a dovedi românilor halul în care se găseau căile lor ferate. Orcine a avut de transportat un vagon de cereale, orcine a încercat să meargă de la Roman la București; orcine a avut un incident cu un agent al căilor ferate știe ce i-a pătimit sufletul.
E bine înțeles că vorbim de timpuri normale. Timpurile anormale, adică mobilizarea din 1913 și "compensațiile" din 1915, 1916, sunt atît de extravagante, încît nu pot fi povestite fără ca indignarea să nu te coprindă.
În timpuri normale, nu puteai face o operație la căile ferate, fără o imensă pierdere de timp, fără protecție sau fără bacșișuri. Niciodată nu erau vagoane pentru cereale sau pentru mărfuri; niciodată nu erau locuri pentru călători, niciodată nu te adresai unui șef de serviciu, fără ca să găsești indiferență sau lipsa de urbanitate, cînd nu erau injurii sau procese-verbale. Care este fericitul român care a trimis un vas de vin de la o gară la alta fără ca vasul să nu ajungă gol sau umplut cu apă? Care este extraordinarul român care a trimis sticle cu șampanie, funduri de lumînări, cafea, zahăr, orez, țuică, pește — orce și orunde — fără ca drumurile-de-fier să nu-l vămuiască? Care este norocosul român care a călătorit de la Iași la București altfel decît în culuar, cu un picior pe o valiză și altul pe un cîine sau pe alt picior de călător? Cu o îndrăzneală și o nepăsare revoltătoare, ghișeurile vindeau bilete la nesfirșit, fără să se adaoge vreodată vagoanele trebuitoare. Adeseaori, cîte un conductor mai de treabă făgăduia că "s-a telegrafiat la Inspecție" și că la Buzău se vor pune vagoane, iar cînd ajungeai la Buzău, dai de un fel de animal hidrofob, care, cu șlapca roșie pe-o urechie și cu mustățile zbîrlite, se primbla pe peron ca un curcan amorezat. Dacă te adresai acestuia, îți găseai beleaua; dacă te adresai la București, trebuia să pierzi o zi (sau două, dacă veneai înainte de o sărbătoare sau a doua zi de sărbătoare), să mergi la gara centrală, unde să faci înconjurul pămîntului, prin gangurile cele mai neînchipuite, ca să ajungi la numărul 74, bunăoară, unde să afli, de la un domn supărat, că afacerea dumitale privește biroul IV de mișcare. Unde e biroul IV de mișcare? Întreabă și dumneata un ușier.
După ce te cufundai din nou în măruntaile acestui dedal fantastic, găseai pe ușier, care te trimitea în strada Schitu- Măgureanu sau la Geagoga, la Filaret.
Această infamie de administrație a martirizat țara ani întregi, fără să i se poată aduce vreo îndreptare.
Dar dacă, în lumea civilicească, nu se putea îndrepta nimic, în lumea militărească trebuia să se îndrepteze ceva sau, cel puțin, să se știe cum stau lucrurile și să nu se înceapă un război ofensiv imbecil.
Căci aici stă răspunderea: cînd ești atacat, te aperi cum poți; cînd ataci ești obligat să știi ce faci, să fii pregătit pînă în cele mai mici detalii și să prevezi toate eventualitățile. D-nul Nicu Filipescu trebuia să-și dea seamă de asta.
Noi nu putem admite, în vremurile noastre de calcul și știință, cînd Europa întreagă se bate cu aeroplane, cu tunuri extraordinare, cu mitraliere perfecte, cu automobile blindate, cu submarine incredibile, cu mijloace de transport ce nu lasă nimic de dorit, să intrăm în război cu vorbe, cu entuziasmul celor ce-au fugit la Paris și cu realitatea întruchipată în persoana d-lor Cottescu, director general la căi ferate, și Iliescu, șeful real al statului-major.
Pentru ce am fost contra razboiului - De la 1914 la 1916
Pentru ce am fost contra razboiului - Cum eram pregatiti
Pentru ce am fost contra razboiului - Planul de razboi
Pentru ce am fost contra razboiului - Drumuri de fier si strategia
Pentru ce am fost contra razboiului - Armament. Aeroplane
Pentru ce am fost contra razboiului - Armament. Mitraliere si sarma
Pentru ce am fost contra razboiului - Sarma
Aceasta pagina a fost accesata de 614 ori.