Copacii, prea negri, ne ies in drum. Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea. Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea. Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte. Poate noi o mintim, poate dragostea minte. Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii, Acum bajbaim prin padurile cetii...