Înstelarea-n lac răsfrântă, printre foi de nenufar, A făcut din lac poiană, din luceferi licurici, O poiană colbăită de ninsori de chihlimbar, Printre care stropi de aur joacă lucitori şi mici.
Pe când noaptea străvezie în tăcere se-nvestmântă, Broaştele opresc o clipă tânguirea lor deşartă; Iar pe apele vrăjite trece luna ca o sfântă, Ofilind întreg frunzişul cu surâsul ei de moartă.