• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Ziua copilariei

As vrea sa fiu undeva, departe,
Nu stiu daca-n spatiu, sau numai in timp -
C-un salt peste moarte -
Numai o zi, bunaoara,
Dar aceea deplina, fierbinte, de vara,
Cand m-as trezi dintr-un somn adanc,
Clipind somnoros si indata starnit,
In zorii cu fragi de padure-n surasul pe zare ivit,
Sa aud trambitand din casa in casa,
Din lina-colina,
Si pana intr-alta sora-colina si mai albastra in lunga ei pelerina,
Cocosii clocotitori,
Cu crestele rosii in lumina de zori la marea zarii fereastra,
Si pana-n amurgul cu zare capsuna;
Fata in fata
Cu zarea in care rasare ascutit taureste cornul de luna,
Cand gata-i sa cada vanat de coapta
Noaptea,
Pruna-n argintul de bruma,
Sa fiu peste tot
Cu talpi de pustiire.
O! Dati-mi numai o zi,
Dar s-o vad,
S-o traiesc,
S-o framant,
S-o vaslesc,
Cu ochii in sus, fulgerati de albastru,
Si mana de copil pe vasla trufiei,
Sfoara inaltului zmeu incordat
In unde de briza,
Ca armasarul salbatec cabrat,
Cu zbarnaitoarea murmuratoare,
Ducand in inalt glasul, ca lancea amiezii de vara.
Si cozi c aun cant de cocoare
In vastul de aur de soare,
Sa ma simt intre cer si pamant ca un leu.
Eu,
Singur si-n voie,
Sa fiu numai eu pe pamant, stapan dupa voie,
Ca Noe in arca lui Noe,
Ca cine?
Cum era in pozele cartii iubite, Robinson, zis si Crusoe
Apoi, cand doar iadul sa stie ce drac
Din nou va veni sa m-apuce -
Oriunde, cat vreau -
Sa ma-nec in ierburi si graie de vara,
Facand zigzaguri si tumbe nauce
Si dantuiri desucheat-paparud-habauce,
Sa ma simt, desi singur cu mine,
Bogat de atata amar de multime,
Si poate s-alerg dupa fluturi
Care clipesc
laolalta,
Albi in lumina, ca-n zare un sat romanesc
Printre ierburi, cu maci
De matase si soare, care sclipesc.
Sa stau cu fata in sus,
Rasturnat deodata din goana de cerb
La dulce racoare, sub nucul din fund
Cetind o carte cu inima-n file -
Cei trei muschetari, sau Haiducul;
Deasupra-mi, cu frunza de vara,
Deplin sa ma-nvaluie nucul,
Cante si cucul pe creanga lui: cu-cu.
Rasara din nou amiaza de closte cu cotcodacul,
Apoi din nou sa ma-ncing
Dintr-una intr-alta,
Sfinte!
O fuga
Si, titirez, si zvarluga.
Sa fug si s-alerg
Prin marea lumina de vara
Dezlantuit
Pana-n amurg si-n steaua de seara,
Parca nu-n cer, ca un disc aruncat,
Ci chiar in gene, de-a dreptul ivita din mine, deodata!
S-atunci, la capatul zilei de vara,
Cu inima-n mare galop
Flamand,
Fierbinte,
Cu parul nauc
Si tamplele ude
-N-a vede, n-aude -
Si cu genunchii zgariati
Si zmeul alaturi, ca scutul ostasului dac,
Sa vie in goana acasa,
Spre bbalndul ietac,
Si-ndata, la buna fereastra a lampii de seara,
Sa strig:
"Mama, mi-e foame. Da-mi un covrig"
Dar pe cine sa strig?
O! trista vara albastra,
Mormintele nu au fereastra.
E vara,
E soare,
Mi-e frig.









Ziua copilariei


Aceasta pagina a fost accesata de 1310 ori.