• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Zidul

Fara nici o anume vestire
De buhna adanca
Sau corb scorburos,
In mine rasare cateodata,
Din gene umbrite de somn
Ori trezii de lampa tarzie,
Ceva
Pe hotarul cel mai de taina din suflet:
Acela e locul blestemului unde nesomnul pamantului maa
Umbra stirgoiului,
Iar pe oceanele in ceata albeste vasul-fantoma cu vestede panze lunare.
Acolo, in mine, rasare, deodata, aievea,
Un zid,
Asa cum s-arata din panda si umbra un om care sta incordat catre tine.
Il vad inlauntru, cum vezi in ziua de-afara
Un lucru
Pe care il poti pipai si avea.
Parca arde in vapai de luna.
El insusi lumina de paitra si var
Sau os, ca un craniu de lepa in ger.
Desi n-are ochi, stravede prin toate,
Ca orbii profetici cu vaz zodiac.
E mut ca acel care stie sub frunte,
Dar buza lui nu vrea sa spuie cuvantul
Inchis in Sahara de sfinx,
Desi surd si compact, ca o stanca,
Gandul din mine in el e prezent ca ecoul,
Nascandu-se destainuit.
Fara de chip al fapturii,
Parca surade
-Cobe -
Cu luciul fosforic al marilor moarte
Si fara de pas, tintuit,
Sporeste-n inghet chiar in sangele vietii.
Inima simte ghetarul cu aripi
Cum cade
S-apasa
Strivind.

Aprindeti! Aprindeti focuri in noapte,
Din culme de munte in culme,
Si-n zorii lor rosii, apolicaps cu limbi de balaur,
Cante odata cocosii stridente de sange
S-alarme
In vaile somnului lumii.

Oh! de pe cel mai de veghe-straveche turn al cetatii inalte,
Imi vine sa urlu in pacle,
Cu miezul de noapte in coif, in scut si in zale,
Si sulita-n fumul de stafii sub luna-nnegrita:
"Cineee?"
"Cineeee?"
Latra un cane in crapatul beznei,
Spart,
Departe.
Latra...





Zidul


Aceasta pagina a fost accesata de 742 ori.