• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Tigrul

Stelara fantana uitata deschisa,
Cu lancea de aur a lunii adanc implantata in ea,
Se infiora inspre astrii-n lactee paloare.
Astfel vibra
Trezia gandului singur.
Atunci, dintr-acestea, glasul a spus din mine,
Tot catre mine
-In sine - in craniu,
Sub fruntea atinsa de straniu:
"Mult inainte de-a fi pentru tine
-Si numai -
In cusca ingusta a oaselor albe,
Am fost odraslit de marele fulger
Tigru;
Deodata,
Ca descarcarea de trasnet in noapte
Iluminand pe intinderi splendoarea de vara in ape albastre,
Bolid,
Calcam pe victorii in purpuri de sange
Molatic,
Ca altii pe ace de brad in padurea cu zmeura si mure.
Laba cu lanci de asalt cu gheare in ea,
Naprasnic de iute, pe cat de masiva,
Pecete de moarte
Pe orice faptura batuta de grindina strasnicei labe,
Grea
Rapunea.
Coada lunga, prelung zvarcolita, ca zvacnetul sarpelui boa,
Onduland dupa marele trup,
Voinica, nervoasa, cu salt ca de coasa.
Mergeam leganat,
Numai muschi,
Catifelat valurit in putere felina,
Ca hula atlantica-n larg ocean.
Iar saltul
De lava si flacari, valvoi din crater de vulcan,
Nimicea orice viata in cale.
Pe orice cadeam,
Din salt,
Ca din aripi de vultur,
Striveam.
Rege de aur, zebrat cu tenebre, al fricii!
Tigrul!
Nume de noapte cu fuler in ochi de Satan.
Pana si capil de soare-rasare al marelui leu-imparat,
Cu greaua lui coama de raze roscate,
Cand ma simtea,
Apunea,
Intorcandu-se lent si solemn dinspre tigru,
Nevrand sa-l atinga nici umbra serpeasca a cozii.
                        *
Pana cand,
Intr-o zi cu sambure negru al zarii toride,
Sub arsita de aur si vant in delir,
Din parca alt tigru,
Cu gura deschisa intr-o coptura de iad,
Blestemul cazu.
Ceva falfai,
Innorand bucuria de-a fi.
Din soarele-fulger al ochilor,
Noaptea deodata tasni
Cu aripi compacte de bezna.
Inclestat tot mai strans de-o acvila neagra,
In cange de fier,
Am saltat,
Ca in pinteni,
Turbat,
Naprasnic de sus am saltat,
Ca cel mai inalt val al trombei marine,
Dar am cazut prelins ca o spuma si moale
Invins.
Si iar m-am incins,
Si iar m-am zbatut,
Crescand ca un foc intr-o groapa adanca.
Si iar al saltat,
Si iar am cazut,
S-am urlat,
Cu toate alarmele-goarnele lumii,
Vantul vast si furtunii.
Am lovit,
Am zgariat,
Am muscat,
Cu ura si blestem in gura,
Si pocnet de coada.
Si iar am saltat,
Pornind cu urgia furtunii
Cand pleaca in lume, cu ape in spume,
Fugind.
S-am fugit,
S-am fugit.
Dar noaptea creste cu airpi uriase de vultur funebru,
Din zbaterea tamplelor mele,
Din vazul meu innegrit.
Inhamat de atunci
La pasarea beznei din iad,
Alerg,
Si nu cad,
Ca un soare
Orbit, cu noaptea pe tample,
Pe drumul fara sfarsit.
                     *
Ma auzi?
Noaptea e grea
Sint inima ta!
Alerg!
Oh! Alerg,
cu moartea in mine
si sange
sub cer fara stea.





Tigrul


Aceasta pagina a fost accesata de 720 ori.