• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Soarele

Inclinat cu umbre si stingeri de lampa tarzie
Pe milenarele rani ale lumii,
Am asteptat, neatins de somn dimineata,
Ca pe o oaste cu care am sa lupt.
Si cand, indelung trimbitata de crestele rosii,
S-a desfasurat in galop de argint,
Am spus intr-o aspra trezire
Cu glasul in cer, capeteniei ei:
"Soare, de-ajuns".
Bratul meu a irumpt cu vulcanii,
Dra fara nestirea cu furii de taur in spatii
A oarbelor lave cornute,
Ci drept ca balanta dreptatii,
Ducand-o in slava!
Acolo, asa cum ingropi o ciutura grea
Cufundand-o-n fantana,
Am pravalit arzatorul soare-al luminii
In uda noapte adanca.

Lumea, deodata, in bezna,
A stat chinuit, fara vaz,
Zidita in iaduri,
Gemand rugaciunile spaimei,
Spre Judecata de apoi,
Iar fiarele codrilor si-ale pustiei
S-au bulucit urlator,
Alcatuind laolalta
Cosmica fata-gorgona a groazei.

Eu, inaltat peste toata suflarea haita,
Cu tamplele-n duh
Si mana inca fierbinte de fapta,
Am pus peste zarea ucisa alt soare,
Rosu ca litera sfanta din evanghelii.

Lumea a rasarit din inec,
Aurora.
Tot ce a fost s-a ivit ca din cosmar,
Desteptat cu mirare
In alta lumina
Si alt inceput.
Omul, frate cu omul,
S-a lepadat de scut si de lance,
Gonind din adancuri mania si ura strabuna
Cu vaantul lor de furtuna la panda,
Apoi, avantandu-si inima larg izbavita de zboruri
Spre toti, peste maluri,
Lupul, purtat luminos de o alba visare,
S-a strecurat si mai bland
Decat oile lanei, ca fumul, cu ele, pe iarba, intre miei.
Coltii oricarei fiare n-au vrut sa mai muste
Cercandu-se albi peste sange spre zambet.
Gheara n-a vrut sa mai fie taioasa,
Ci s-a oprit matasos,
Arcuindu-se a joaca mkriata: Crai-nou.
Leu-imparat cu fata de soare,
Tigrul,
Jaguarul,
Crocodilul,
Scorpia rea,
Bratul hercule al sarpelui boa
S-au catifelat in uitare de sine,
Blandete si pace -
Ca jucarii,pe-un covor de Craciun,
Pentru mani de copii.
S-a stins pretutindeni
Mania si vrajba,
Harta si ciuda pizmasa
Din om,
Din vazduhuri
Si din adancuri - oricare ale firii.
Marea cea mare, muntoasa de valuri,
A stat ca un piept care-si tine suflarea.
Topindu-se-n fosnete line,
Domol pieptanandu-si racoala,
Apoi, limpezindu-se astfel ca parca pe-ntinderea ei
Fara capat
S-a deslusit un vaz ingeresc
Din cei mai albastri ochi ai mirarii luminii.
Nimic pe pamant,
Pe ape,
In cer si vazduh -
Decat pace
Si parca o raza, ca pe-un obraz miruit,
Atunci m-am trezit.
Cazuta in lupta cu cerul, inima nu mai era
Noul soare al zarii,
Ci iarasi si iarasi subt coaste
Steagul cel mai invins.
Am oftat cu fata sre soare
Si n-am spus: "De-ajuns!" ca in vis
Am tacut, strapuns cu lanci de armata luminii,
Si iar am oftat.
Soare, sint ostenit de zilele vietii,
Da-mi noapte ...






Soarele


Aceasta pagina a fost accesata de 738 ori.