Autori > Ionel Teodoreanu
Poem simfonic al orasului zilei noastre
Cada
Naframele dulci de pe fata;
Ochii deschisi cu fulger de facle spre viata
Vada.
Manile
Implinte-se-n coama sirepilor faptei
Urechea adanca
Auda
Pana-n afundul pagan al ecoului viu.
Iar gura,
Din nou,
Cu limba de clopot,
Si tot adancul barbat al fapturii
Cuvinte
-Trasnet si tunet pe munte -
Si cante;
"Eu sint cetateanul orasului mare,
Manjit de zguri si funingini,
Strident de sirene de fabrici, claxoane, goarne, tignale,
scrasnet de frane subite,
Sine, uzine, hali si furnale,
Ciocane chiloase,
Pistoane, motoare, baroase,
Santiere de scartaitoare, zanganitoare si ametitoate constructii,
Prapastii de scripete-n cer si-n adancul crapat,
Ca pe-acele uriase vapoare care-nghit tone in port
Pe rpagul plecarii albastre.
Orasul ritmat de agenti de un plastic abstract,
Turnati unfiorm in borcane de sticla,
Cu gestul exact,
Dand de acolo comenzi cu lumini sacadat sclipitoare,
Cand verzi ca rachiul de izma si solzul din ochii vadanei,
Cand rosu-carmin ca visinata si buza codanei.
Orasul turbat cand traieste diurn
Prin amiezi orbitoare de iulie,
-Arsita, fulger si talger -
In avalansa incinsa de roti,
Si duduitor ca tam-tamul zarii cu broaste cand tace nocturn.
(Te-ntrebi: unde-i Domnul? In tarcul cu morti?)
Orasul!
Mai mult decat tentacular substantiv,
Exclamatie,
Verb exploziv.
Iar noaptea, aprins ca in cozi de paun, constelatie.
Necontenit ca tic-tacul,
Ritm fara somn. al zilei de lucru-n secunde, minute si ore,
Al ministerelor, scolilor si al uzinelor vesnic in flux si reflux,
Cu cadente sonore,
Si al saptamanalei duminici care zburleste multimea in enorme arene,
Unde de-a lungul ovalei peluze,
Pe geometrie smaralda a verdelui gol
Salbatecul manz in galop al puterii sportive e mingea rotunda
Cu fulger in coltul de sus,
Knock-out in schoot,
Foot-ball!
Orasul afiselor zilnic schimbate,
Explozii de litere, gest si culoare,
Orasul c-o mie si unul de glasuri sub soare,
Chiop-chiop-carbunele, chiop!
Vibreaza vazduhul, urechile tiuie,
Parca in toate pulseaza zanatecul
Hop! Allez-hop!
Oprit deodata in pantecoase autobuze si sagetatoare tramvaie,
Hic-baldabac, ca sughitul, la stop.
Orasul cu circuri,
Talcioc.
Atenee.
Piata de Flori
Cu parcuri, strazi bandajate, asfaltul crapat,
Cazane de smoala topita,
Faruri dspectrale in noapte,
Fumuri inalte cu gat balalau de girafa-n palmieri
Si gari.
Raspantii urgente de trenuri,
Miros piparat de carbune in nari.
Tumult gafait si refrenuri.
Olteni, geamgii, fier vechi, iaurgii,
Laptari, lingurari, sponagii, ursari, tocilari.
"Haine vechi, haine vechi cumparam..."
Vanzatori de ziare: dervisi urlatori ai ultimei ore.
Cosari
Negri ca lampa care fileaza,
Si ala cu clopot, deodata, la poarta deschisa,
Carand de acolo gunoaie.
Si al care intra tiptil ca fitiliul in aburite guri de canal,
Si paparuda cu dans desucheat pentru ploaie,
Si avionul de fum deturnat argintiu, casmir desirat in azur abisal,
Camioane in hali cu halci rosii de carne,
Stive,
Apusuri de soare,
Rubens, Rabelais,
Si rasturnari agresive, pe toate, orice.
Si tone de pesti brumariu-sidefii,
Lunari ca padurea de fagi,
Dar in sange.
Nisetru, moruni, calcani, scrumbii fumurii,
Crapi grasi,
Cu garoafe ude din burta plesnita
Si solzi argintii.
Chiop-chiop!
Allez-hop!
Cobilite pe umar in mers leganat,
"Hai la ..."
Trece-un refren hai-hui: tra-la-la...
"Ghiocei-ghiocei! Hai la ghiocei!"
"Sa-ti ghiceasca baba!"
Copacul cu vrabii de-arginti, zurgalai: ce-i? ce-i?
"Geam-geamuri".
"Spoim tingiri!"
"Lustru facem frumos!"
Tumult cu scantei de glasuri subtiri ...
Si deodata iata:
Infloreste iar liliacul cu rochie alba de fata.
Apoi, vara, cu amiezele blonde de soare de tei
Si crinii luminii si lenile ei,
Si somnoros bizit de bondari langa tampla de flori a gradinii,
August cu pere si piersici si topatani.
Septembre cu struguri si nuci,
"Vacanta, te duci!"
Si-ndata, cum ai intoarce cu deget de seara o fila,
Zalogul de aur in frunza al toamnei.
-Octombre, noiembrie-
Orasul albastru de ploaie
Cu soare electric -
O fila! Numai o fila!
Si-i iarna cu ger in suras, o! copii!
O! mosnege Gerila!
Lasa, ca vine iar cu ciresi la urechi primavara.
*
Orasul acesta fosgaitor si zburlit de viata,
Contradictor, polifonic, strident, paradoxal si complex
E de toate: prea mult?
(O, dragul tumult!)
Si din toate oleaca...
... Dar acum vreau sa-l trag dintr-o data din teaca,
Unificat,
Comasat.
Lucios, taios si tare,
Ca pe-o uriasa spada de lupta
Pentru parada si sarbatoare
-Soare-rasare,
Urias cu chica de flacari,
Si chipul de aur al zarii,
Tu calci ciorchinii culesi din via de sus a luminii,
Cu goale, sprintene - monumentale picioare,
Soare,
Toate cupolele ard,
Ferestrele sint in delir, topaz si extaz,
Si lungile, serpuitoare sine
Fulgera in albastrul de randunica-al metalului lor
Purpuriu de rubine.
Orasul in zorid e ceata opala
Clipeste deodata,
Vulcanic,
Ciclopeian-
Fata in fata cu aurul mare
Ai colosului soare calare pe zare,
Titan.
Orasul se scoala din vanat de noapte-n picioare
Sa se masoare cu astrul.
Incepe albastrul de floare de cicoare-a luminii
Si vastul.
Omul, in sine obscur,
Curge din nou inspumat in multimi miriapode
-Nil, Eufrat, Don, Gange, Amur-
Sau chiar peste...
Asa s-ar putea boteza aceste
Superbe fluvii umane in soare, agale,
Cu revarsari sculpturale!
Soare!
Frate de zare,
Eu sint Ion Zlataust,
Cetateanul orasului mare.
Deci ma ridic,
Inalt ma ridic,
Voinic,
Si cuvant peste tot ce-i in vale pitic si peltic.
Adunand in vastul meu piept
Tumultul de viata
Ce curge-n vazduhul de raze, Niagara,
Pe langa tiganci cu explozii de crini in mani de secara:
Eu, cetateanul orasului mare,
In dimineata aceasta a zilei de lucru
-Luni, marti: orisicare -
Cladita pe piatra, otel, asfalt si beton,
Cu clamori de ziare, sirene de fabrici, roti si claxoane
Si rotative duruitoare,
Si negru fum pe batiste,
Si poate ca-n ceruri cocoare -
Cu o mie de trambite in buza de jar
Si creste de rosii cocosi,
Pojar in delir al diminetii,
Cuvant peste vanturi:
Slava la toti pe aceste grase pamanturi!
Si iar slava vietii!
Poem simfonic al orasului zilei noastre
Aceasta pagina a fost accesata de 755 ori.