• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Monolog

Visam?
Vedeam?
Imi aminteam?
Sau nu eram decat in starea mea fireasca,
Faptuind?
Sporea necontenit mirarea din ea insasi,
Cuprinzandu-ma din toate partile:
Vibram sub osul fruntii unui craniu cosmic?
Sau ma inelam serpuitor
Intr-un adanc de pande?
O fluiditate parca tentacular molateca ma stapanea,
Si totusi infricosator masiva,
Uneori ca lespedea inghetului polar: incremenire sura
Dintr-o zare pana-ntr-alta-n catesitoate patru.
Alteori, ca un pamant vulcanic bivolit de lave,
Miscatoare, cand si cand, ca cerul fumegarilor de nouri
Pe sub gura lunii stramba de ras galben.
S-alteori dezlantuita cu turbare: munti calari, cu pelerini de vant,
Sfarmand sub tunetul copitelor furtuna fulgerilor violete,
Cateva cicloane au latrat in puntile de sus,
Dar portile fara de lacat nu s-au dat in laturi,
Si manioasele vazduhului s-au pravalit inspre pamantul urlator
Al malurilor.
Cateva alcatuiri de fier si de otel despicator
Pentru plutirea domnitoare a fapturii,
Trufase in gusa tapana a gurilor de foc.
S-a palpairii steagurilor pe catarge,
S-au rostogolit de-a berbeleacul
Ca si zmeiele copiilor incaierati la joaca pe-un maidan.
Indata, undele atlante, algele s-adancul
Le-au si luat intoarcerea,
Acoperindu-le cu somn,
Ducandu-le in alta lume
- Ud catifelata -
Unde nu e valva si nici grai nu e.
Sus, de pe-acolo unde cade despletita-n stingere
Torta stelelor din mana toamnei,
Se invalmaseau fara putere, vested.
Bbailonul, huietul, rastirile si vaietele vietii,
Care, in sfiire de la pragul cel dintai
Al scufundarii,
N-au ajungere pana-n adancul
Unde nu-i decat tacerea lucie, in transparenta arzatoare
De pupile uriase
Dilatate de vedenii.
Pe-acolo, neted si neauzit de lin,
Ca si cum totul nu ar fi
Decat surasul nimanui,
Pesti fara soare, ai adancului,
Turtiti si orbi,
Trec: umbre peregrine pe un zid apocaliptic.
Umbre?
Ale cui? o! necuprins al intunericului.
"Daca esti cumva ascuns in tine ca un duh,
Peste puterea vazului s-a vietii,
Spune de acolo:
Cine esti, fiinta fara de chip si fara raze,
Neintrupata, desi neasemuit enorma?"
"Oceanul!" a tunat genunea, clatind stihiile
Cu taina spusa.
"Oceanul! Fraa malul apelor nesomnului?
Odrasla a potopului, in care a ramas cosmarul?
Sau esti numele de afara al gandului?
Al gandului spaimantator sub fruntea-n care
Nebunia,
Moartea,
Nefiinta,
Trec mereu, tacut si orb.
Ca marii pesti turtiti ai fundului?"





Monolog


Aceasta pagina a fost accesata de 749 ori.