• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Intalnire

Moartea mi-a spus:
"Razbuna-ma. Reda-mi odihna,
Du-te, cauta-l, gaseste-l si ucide-l -
Nu raiul, iadul e in el".
Eu, ascultand acestea, inspaimantator m-am inlatat in cer
Sa-l aflu si sa-l nimicesc pe cel care in ziua zamislirii,
Incepand viata,
A ucis seninul somn al mortii,
Dandu-i coasa insomniei in vecia vecilor.

Mergeam asupra lui cu gand hain si brat de ucigas,
Impins de moarte,
Cicoloane palpaiau in rasuflarea mea turbata,
Spulberand solemnitatea intocmirii astrilor
Intocmai ca scanteile unui netrebnic cos aprins.
Manile mele inclestate aruncau prin spatii umbre,
Ca si noptile apocalipsului.
Marea spima dinspre moarte ma-ntovarasea,
sporindu-ma haotic.
Paseam prin timpul planetar,
Ducandu-ma vrajmas spre el.
Mileniile imbulzite in trecut il strajuiau ca leii,
Dar fugeau infricosate de navala mea.
Mergeam din ce in ce mai valmasit, mai gafait;
Simtind ca ma apropii si ca sint in preajma,
Si goneam,
Mai iute-n pas decat in spaima timpul.
Fluvii valureau pe fata mea, udandu-mi buza arsa.
Vulcanii imi zvacneau in inima.
Uram,
Scrasneam.
Enorma, inima batea cu lave si cu neguri.
Cresteam spre fundul-fundurilor, ca o bezna cu luciri de fulgere.
Paseam bubuitor, vestindu-mi strasnic pasul,
Cu spinare incordata,
Ochi de panda,
Fiara.
Si deodata l-am vazut fara de veste,
Ca printr-o orbire s-o mirare fara seaman.
Nici sfinti, nici ingeri, nici heruvi.
Nimic decat el singur,
El cu raze, el in mare stralucire solitara,
Soarele de iarna al singuratatii.
Pumnii mortii mi-au cazut din umeri osteniti de moarte
Si am spus atat: Si tu esti singur!
Dupa care m-am trezit in culcusul meu.
O! Tatal nostru cel din ceruri al mahnirii mele fara moarte,
Nu sint oare lacrima prelinsa chiar din ochii tai?








Intalnire


Aceasta pagina a fost accesata de 687 ori.