Autori > Ionel Teodoreanu
Hamlet
Oprit intre umbra si soarta,
Fata in fata cu marea,
Cuget in turnuk fantomei:
Daca
Aprigul vant care clatina cer si corabii
Ar tresari,
Tresaltand din lucirea pumnalului manilor mele crispate,
Vant n-ar mai bate in lume,
Ci numai in mine - turbat.
Si daca
Porunca de foc a vulcanilor negrelor lave,
Tunetul vastelor ape-n galop intre mari
Si urletul alb al torentelor
Dare ar fin in pastrare inimii mele -
Trezii de vulcan n-ar mai fin afara,
Iar apele supte de lesin ar sta toropite in tacere,
In golul enormei opriri.
Fluvii,
Torente,
Bivoli de lave cornute,
De-a valma
Numai in mine.
Nimica si nimeni
Si nicaieri in afara.
Sint ostenit.
Nu vedeti?
Stelele curg printre coastele mele,
Cascada de rani cazatoare,
Stelele, frunzele, toamnele, ploile, vietile,
Numai surpare si moarte,
In craniul hilar al sarmanului Yorick,
In ganduri, in spada, in clopotul nuntii reginei-mame
(Vai, mama!)
Dorul de duca-n tarana inclina spada si frunte,
Luandu-mi in veci diminetile faptei.
A fi, a nu fi,
Totuna.
Cand viata e umbra de fum pe genuna-cascata.
Du-te, Ofelie.
Dute, fecioara si sora,
Fereastra-nstelat de lunara a marei tristeti.
Leapada soarele parului tau
Si da-l umbrei.Imrbaca-te lung in maramele negre
Si sala-mi din tine doar somnul,
In care ai fost vis si suras pe obraz viscolit de vedenii..
Suna trompet, de pe creasta inaltului turn crenelat,
Al stafiei mele de abur si geamat de mare,
Trambita lung,
Pentru un principe care
Poarta pe frnte
Nu stea
-A cazut! -
Nu coroana
-Tarana-i -
Ci numai si numai paloarea toamnelor lumii.
Fii gata, gropare, cu tunul de lut in lopata,
Astept pe ultimul prag.
Cu spada-n abis.
Dati-mi pe umar mantia noptii.
Hamlet
Aceasta pagina a fost accesata de 714 ori.