• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Balada doamnei

La poarta bizara
Doamna in galben ma astepta.
Nu mai era primavara, nici vara,
Dar nici nu ningea.
Tocmai trecuse o inmormnatare.
Doamna in galben mi-o arata,
Flacara in soare ca-n noapte ardea
Cu crepe funebru in felinare.
Obrazul mortului galben era
In sicriu de gala, totusi sicriu tare,
Sub un soare mare.
Am spus: "Doamna-n galben, bine te-am gasit!"
Parca a zambit,
(Ca o taina mare
Ca din departare),
Dar nu mi-a raspuns.
Frunzele cadeau: palori in paloare,
Soarele ardea ca o lumanare,
Ca o lumanare de inmormantare,
Alte lumanari s-ascuteau cu gheare,
Tot galben in soare.
Clopote sunau, popi faceau cantare.
Greieri taraiau ca-ntr-o aiurare,
Mirosea a floare s-a inmormnatare.
Doamna din gradina
M-a luat de mana,
Nu mi-a spus nimic,
Dar parca-mi soptea
Ca la nunta mea
O sa cada stea.
Frunzele cadeau
Oh! Dar inima?
Mi-am acoperit-o:
"Vai, nu mi-o lua!"
Doamna imi zambea,
Straniu ma privea.

Clopotul suna,
Clopotul batea,
Clopotul canta,
Clopotul gemea;
Groapa rasuna,
Bocetul pornea.
Inima cadea.

Doamne era Toamna.
Iar la nunta mea
A cazut o frunza sau poate o stea.





Balada doamnei


Aceasta pagina a fost accesata de 749 ori.