• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Amiaza de vara

... Trecuse sfantul calare cu fulger in mana,
Lasand dara, ca apusul soarelui pe apele lungi.

Orasul era ranit de vara orbitoare,
Ochiul nu cuteza sa o priveasca
Decat acoperit de mila manii.
Toate ferestrele si usile deschise
Intr-un fel de lesin.

Ametitor de dulce bratele atarna moi,
Ca atunci cand buzele sint gangave,
Ca atunci cand stelele cad fara de vant,
Cu o desprindere a fructelor coapte
S-a frunzelor line in galben tarziu de toamna;
Aurul mergea pe toate strazile,
Venind din cer,
Ducandu-se in cer.
Mai usor decat umbra albastra a fumului de smirna
Mai transparent decat lumina apelor de munte,
Vaporos in lenea de miere topita a amiezii,
Un fel de suras din alta lume
Invaluia orice contur,
Ducandu-l pe alte taramuri, in raiul uitarii de sine,
Sau poate ca nu era decat o rana
-Ca si ferestrele deschise larg in aur -
Rana dinspre cer a tristetii de-a fi.
Plansul era pe-aproape.
Dar nu se destainuise.
Cum asteapta cu ochii umezi apele inainte de-a inflori
Inalt
In havuzul tasnirii lor.
Strapuns de lancea Sfantului,
Lutul meu simtea, prin ingenuncherea,
Cu ochii acoperiti
A sangelui spaimantat,
Invierea inimii.
Din ea pleca, plutind,
Ca odinioara pe ape,
Pasul de aur in aer
Al teilor infloriti.
Aurul mergea descult pe toate strazile,
Cu ochi albastri de vara si parul lung al soarelui pe spate,
Ducand in mana ceara si miere, lujer si flacara,
Toate invierile lumii,
Peste toate mormintele lumii.
Pe marginea unei fantani
-Inima mea? -
Dragostea sedea cu manile pe ochi.
Si nimeni nu stia
Daca surade
Sau daca plange
Fantana mea.
Betia aceasta nu avea vin,
Lumina aceasta nu avea lampa.
Aurul mergea peste tot,
Cu vara,
Fara umbra,
In locul omului.
In vazduh
Stralucea
Miracolul golului,
Soarele,
Cu toate razele pe frunte.





Amiaza de vara


Aceasta pagina a fost accesata de 822 ori.