• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Ratustele

Moto: "Inspiatie! Scanteie divina".
Poetii


Povestesc in randurile care urmeaza o convorbire auzita in mine intr-o zi, pe cand sedeam in ograda privind pasarile.
Inchipuirea exaltata, curpinzand lumea: "Pamant! Esti o corabie urgisita ratacind prin haos, de mult. Noptile care te intuneca sint valuri, naprasnic boltite asupra-ti; zilele care te lumineaza sint spuma lor imblanzita.
Bieti oameni! Ochii vostri privesc cu mandrie padurile, si cugetele voastre le numesc: falnice Paduri. Dar ele nu-s decat frnaturile catargelor de odinioara, pe care primaverile si verile isi incolacesc algele verzi pe care Toamnele isi scanteie fosforescentele de aur, pe care Gerurile isi infuioara pulberele de margaritare.
Bieti oameni nestiutori! Ochii se aprind privind cerul. Dar cata deznadejde i-ar intuneca, de-ati sti ca cerul nu-i decat un fald umflat al panzei smulte, ca soarele nu-i decat gheara vicleana a luminii care sfasie insteland.
Bieti oameni! Trec anii - ganditi voi - garbovindu-va trupurile, zbarcindu-va chipurile, albindu-va capetele, imbatranindu-va sufletele.
Nu! Fuge corabia si zbuciumul valurilor care-o poarta infrange trupurile, va scurma chipurile, va asterne spuma istovita pe capete, va arunca spuma marii in suflete ... Si, inecati in spuma, rand pe rand, va stingeti, si vantul va arunca, pescarusi de spuma in clocotul spumei.
Cine stie pe ce maluri stancoase te vei sfarama, naluca pribeaga, corabie urgisita!"
Inima care a urmarit, cu obrajii inflacarati, vorbele inchipuirii, aplauda cat poate: tac-tac, tac-tac, tac-tac, tac-tac.
Gandul normal, care a ascultat uluit, se adreseaza inchipuirii: "Ei, asta-i! De unde si pana unde vezi dumneata ca pamantul e corabie? Desluseste-ma serios, de ce?"
Ochii care priveau ograda, tragand cu urechea inlauntru, raspund foarte ironici: "Foarte simplu: Fiindca ratustele se clatina falfaindu-si aripile, intocmai ca pasagerii pe o corabie clatinata de valuri!".



(1919)




Ratustele


Aceasta pagina a fost accesata de 751 ori.