Se apropie tiuind subtire ... Iata-l pe obraz; ma inteapa. Sa-l ucid, sa nu-l ucid? Ii dau pace! Inchid ochii si-mi pare ca sint o gradina din care o fiinta mica de tot culege macul pitic al unei picaturi de sange. Si ma gandesc: ce-a fi daca blajinul pamant ne-ar face la fel cand ii culegem florile? Ce-ar fi daca in loc sa ne ingaduie, ne-ar da cu muntii in cap?!