• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Musca

Moto: "Afurisitele de muste"
Gospodinele


Mai intai, ascut creionul pana cand strapung cu varful lui - lung si subire un semn de exclamare facut cu penita - o musca de grafit. O suflu. In urma zborului murdar, ramane pe hartie un arhipelag de puncte de musca.
Apoi, incet - ca si cum as grava o placa de marmora - scriu titlul|: Musca. Si fac popas.
Ce sa scriu despre musca? Maturisesc: mai degraba as desena-o; dar nu-s in stare! Sa scriu o patanie? Nu, prea e lung! S-o zugravesc? La ce bun; cine n-o stie!
Pun creionul la o parte si ii privesc intrebator, asteptand de la el dezlegare. Lunguiet, cu varful ascutit are, in neclintirea lui, sagetarea strapungatoare a unei cege. Si atat.
Rasucesc o tigara. In timpce o aprind, zaresc gamalia carbonizata a chibritului, scaldata in flacara galbuie. Ma priveste holbat, ca un cap de musca incleiata in miere! Si-atat.
Urmaresc cu privirea fumul care ma alina iesind din buze, ca o ciudata coada de pisica, si cele care se resfira din tigara - inchipuind coarne albastrui de cerb. Vad in ele: afundari lenese de gaturi de lebede; intortocheri pufoase de omida; infloriri de stanjeni; vestejiri de crini; rufe intinse la uscat; melci stravezii; zboruri de pescarusi; rasuciri de mustati brumarii; naluciri de sate; surasuri de babe; innourari de luna ... Uf! Si-atat.
Mi-ascult ticaitul degetelor pe masa. Mirat, imi privesc mana ... In sacaitoarea gamele reci care-mi tresalta degetele ca pe o claviatura de pian-jucarie. Astamparat, ma razem de speteaza scaunului, cercetand in jurul meu. Atata incordare incrunta mobilele, de parca si ele vor sa sa naduseasca. E cald; prea! Jarul din soba, ros, cu roscate inflacarari, apare ca un morman de raci fierti, incercand sa-si mai miste foarfecii.
Privesc pe masa. Un mar a ouat umbra de subt el, a turtit-o, si s-a inrosit pudic!
Privesc in jos; motanul alb - ca un motan de frisca - ridica labuta, o linge, si o duce la loc, intacta! ...
Zizzzz ... zizzzz ... Din ingandurarea ei adanca, odaia desprinde o musca uitata - ca un gand intrerupt intamplator - si mi-o trimite pe caiet, ca pe un cuvant rostit razand.
Iat-o! Pe coltul de sus al paginii, e monograma cernita a unui colt de batista. Banu; i-un varf de vanilie rasarit dintr-un serbet de lamaie. Nici: un neg, tremurat de un tic nervos.
Ca o gamalie de fard, innegrind o spranceana alba, se misca arcuit. Incearca sa descuie, cu subtirele chei ale picioruselor, lacata de umbra de subt ea. Mai incolo, cu piciorusele de dinainte, isi smulge trompa, iar cu cele dindarat toarce harnica un fuior de alb. Trece inainte; pascand, plivind, depanand sau crosetand? S-a oprit. Incepe sa strice hartia ca un miez de fruct; se innegreste ca o masea cariata; a gaurit-o un cui ca pe un zid; i s-a stins mucul ca unei lumanari de spermanteta; sau e arsa de tigara? Se urca din nou tacticos - aceasta boaba de cafea, prajita si inaripata - facand alpinism. Se opreste langa titlu. Miniscul aparat fotografic, la instantanea numele ei. Fuge. Iara ... sta. Privirea mea s-a impiedecat in oprirea ei. Iat-o, gales al privirii mele inzapezite!
Acum, zgarie o fraza de zigzaguri, ca o penita automata; tresare ... si zboara zvacnit, ca un sambure de harbuz, improscat de nevazute degete.
Am pierdut-o din vedere, dar ii aud zvonul de dramba, pe masa, undeva ... Diz-ziz-zaz-dziz ... Oare nu rade creionul de mine, pe infundate?
Cu miscari asasine, degetul meu aratator o descopera si cu o sfirla o ucide. Apoi, patat de sange, se intoarce inapoi pe hartie ca un Hamlet lapon se intreaba privind literele de sus: Titlu sau epitaf?
Am ucis musca fara de nici un folos; pagina e goala. Ce sa scriu oare despre musca? ...
Iau din nou creionul in mana, il aplec asupra caietului cu varful, cu varful - ca o undita prin pojghita de gheata a unui helesteu pitic - si astept ...
Zadarnic.
Iau creionul intre degete si, plictisit, il inclin asupra scrumelnitei - ca o cumpana asupra unei fantani - si astept.
Zadarnic.
Manios, tai titlul cu o miscare apasata. Tic. Varful s-a rupt, acoperind ocrotitor si ironic literele ca un picior de musca rasarit din creion.
Mi se increteste fruntea ... ta ... ta ... ta ... Cad muste moarte pe hartie? Nu. Din portativele necajiote ale fruntii picura broboane de sudoare ca niste note istovite.
Imi iau capul in palma, inchid putin pleoapele, privind prin gene ca prin gaura unei chei. Maidanul din fata casei, acoperit de zapada si de murdarit, e ca o fata de masa dupa un chef.
Fireste, comesenii, beti, dorm dedesubt; pe fata de masa, roiesc mustele. Dar nu-s muste, sint ciori!
Obrajii mi se incretesc tremurand, ca gadiliti de muste. Dar sint nervi!
Creionul meu e panza de paianjen, intesata de muste vii. Dar nu-i decat inceputul migrenei!
Urechile mi-s prinse cu cercei de bazait. Dar e ttiuitul tcerii ascultate.
Atarnand greoaie, zimtate de infiorari, picioarele imi par captusite, cu fasii cleioase, innegritw de muste. Dar sint friguri! Ma mananca sangele ca o iedera de muste. Dar e clocotirea exasperarii.
Sar de pe un scaun, ca un Samson zidit in templul mustelor, gata sa-l daram peste el. Dar nu-i!
Oglinda din perete imi arata o fata aprinsa, cu ochii buimaci, cu parul valvoi, cu o mana ridicata amenintator si, nedumerit. Sint ridicol! As vrea sa-mi scarpin sufletul si nu stiu cum!
Imi vine sa plang de ciuda! Si-mi pare ca, daca o lacrima s-ar milostivi sa se-nfiripe intre gene, in loc sa-mi racoreasca obrajii cu alintarea ei rotunda, s-ar innegri pe data si-ar zbura - musca.


(1919)





Musca


Aceasta pagina a fost accesata de 810 ori.