Autori > Ionel Teodoreanu
Curcanul
Satul de-a fi curcan, el vrea sa fie floare. Din doua pufnituri a si-nflorit, incordandu-si capul ca un semn de intrebare, congestionat.
Acum, sta in mijlocul ograzii, pe o singura tulpina vanjoasa, asteptand fluturi, albine ... sau poate o mana alba care sa-l culeaga. Cum insa nu vine nimeni, uriasa floare se infurie si balbaie ridicula.
Satul de-a fi floare, se face din nou curcan; si in mijlocul curcilor care, mai practice, ciugulesc, sta imbufnat si nedormit. Iar nasul ii atarna ca un semn de reclaamtie, decolorat.
A stat atata timp in arsita soarelui, incat da in foc ca o oala cu lapte!
(1919)
Curcanul
Aceasta pagina a fost accesata de 902 ori.