Autori > Ionel Teodoreanu
Jucarii cu luna - Iarna
Ninsoarea era un balet de fulgi; rotunde picaturi de roua, in crinoline albe, menuetand gratios, din cer pana-n pamant. In urma lor cerul s-a inseninat. Crai-nou a rasarit deghizat in Pierrot, inclianndu-se curtenitor in fata baletului oprit pe pamant!
*
De frig, cerul a crapat in Crai-nou!
*
Florile de cires ale ninsorii s-au scuturat toate, lasand in urma-le o singura cireasa rumenita.
Una singura, dar priviti-o numai!
*
Daca vreun vis de-al tau s-a uitat in vazduh jucandu-se cu stelele, eu ii daruiesc mica etola de pe cer sa-l incalzeasca!
*
Daca as apasa pe butonul de sonerie al lunei, poate ca prin tacerea iernii ar rasuna tot ciripitul verii si pamantul - de bucurie - ar inverzi, prefacand omatul intr-un suras de flori albe.
*
S-a inseninat! Cine-o fi pus la uscat - pe cer - umbrela ninsa a lunei?!
*
Din cusca de sufleur a cerului, o mana a rupt toate manuscrisele iernii, zvarcolindu-le in ninsori ... Tacere ...
Ce pot face? Au amutit si imaginile mele!
Jucarii cu luna - Iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 871 ori.