Autori > Ionel Teodoreanu
Valer Donea - La manastirea Neamtului
Scriitorul (Ionel Teodoreanu) e si avocat. S-a insurat si are doi baieti gemeni, pe care ii vezi uneori pe aleile Copoului, iarna, incotosmanati ca niste ursuleti, iar vara, in tricouri de sport si cu bascute pe cap.
"Ce mai faci, Gogo?" intrebi ce le mai scund, copil bucalat si solid legat - boxeur in miniatura.
"Bine" ras[unde incruntat, zambind fara sfiala sub banditii sprancenelor lui imbinate.
"Dar mata, Afani?" te adresezi celuilalt.
Acesta nu raspunde nimic. E subtirel si naltut, parand cu cel putin doi ani mai mare decat geamanul sau -si te priveste fugar, ferindu-si privirile in laturi, ca o fetita.
Asta era atunci pe cand tatal lor scrisese Medelenii - acum sint mari, in uniforme de liceu.
Pe atunci, Ionel Teodoreanu - dealtfel ca si acum - se retragea vara undeva, la mare ori la munte, ca sa poata scrie in liniste romanul proiectat un an intreg.
Eu l-am vazut la Manastirea Neamtului.
Sta intr-o casa inalta, cu cerdac mare, care privea direct spre padurile Vovideniei, ale Procovului si ale muntelui Plesu. Acolo, in una din chiliutele laturalnice, sta de dimineata si pana seara, la masa, lucrand cate zece-souasprezece ore pe zi.
"De dimineata si pana seara" e numai un fel de-a zice: pentru ca oricine il putea vedea, la ora zece dimineata, coborand din cerdac, c-un prosop si c-un pachet in mana, si luand durmul Nemtisorului, dincolo de zidurile manastirii.
"Buna dimineata!" ii spuneai bucuros ca-l vezi.
"Buna dimineata!" raspundea raspicat scriitorul, plecandu-se putin, cu tot corpul, ca la un salut cordial si bine dispus.
Isi lua baia zilnica, pe valea larga, la un cot unde Nemtisorul se iezea, strangandu-si putina apa pentru a realiza un mic bazin pentru scaldat.
In afara de aceasta plimbare in aer liber, numai dupa-masa, pe la ora cinci, puteai sa-l mai vezi, daca aveai norocul sa fii admis la ceaiul de familie, din odaia manastireasca care servea de hall.
Aici, in jurul mesei incarcate cu tot felul de lucruri bune: cozonac, dulceata, paine atunci scoasa din cuptor, placinte, ceai, prajituri, statea impreuna cu familia, intr-o calda atmosfera de moldovenism.
Ionel Teodoreanu povestea atunci cum scrie romanul, ce idee i l-a provocat si ce tipuri a descris.
Ascultai - daca ai ai avut norocul sa fii admis la aceasta "cina" de familie.
Valer Donea - La manastirea Neamtului
Aceasta pagina a fost accesata de 924 ori.