Autori > Mihail Sebastian

Ultima ora - Actul 03 - Scena 04

ACTUL III

SCENA 04

Bucsan, Agopian

Bucsan: Ei! Te-ai hotărât?

Agopian: Nu știu. Mi-e frică.

Bucsan: Frică?

Agopian: Da. E prea mult.

Bucsan: Vrei mai puțin?

Agopian: Poate… poate ați fost rău informat. Tipografia, nu zic, e bună… e bunicică… în sfârșit… nu rea… Vedeți, eu vreau să spun adevărul. Ziceam că are două mașini plane. Are, ce-i dreptul, dar…

Bucsan: Dar sunt vechi. Și linotipurile sunt defecte. Și rotativa modernă nu e modernă. Și toată instalația de litere e uzată.

Agopian: Prin urmare… știți?

Bucsan: Tot.

Agopian: Atunci?

Bucsan: Atunci, repet propunerea: patru milioane. Primești?

Agopian: Nu mai înțeleg nimic.

Bucsan: Nici nu e nevoie. Primești?

Agopian: Pot să nu primesc? Dumneavoastră în locul meu n-ați primi?

Bucsan: Ești un om rezonabil, Agopian. (Trage un sertar mic al biroului și scoate de acolo un carnet.) Îți semnez un cec sau vrei bani?

Agopian (care încă nu crede): Chiar acuma?

Bucsan: Da!

Agopian: Atunci, cec, că e mai ușor.

Bucsan: Bine. (Începe să scrie cecul și după o clipă se oprește.) Vei găsi dincolo, la secretariat, un contract provizoriu. Clauze simple. Îl semnezi, și asta e tot. (Continuă să scrie, dar după o clipă, din nou se întrerupe.) Da, să nu uit. Te duci; a tipografie și anunți că ai vândut-o. Iei mașina mea.

Agopian: Nu e mai bine mâine dimineață?

Bucsan: Nu. Acum. Am nevoie de ateliere.

Agopian: Bine. Cum doriți.

Bucsan: Vreau să fac transformări mari acolo. Tocmai de aceea pentru moment opresc orice lucrare. Închid atelierele.

Agopian: Când?

Bucsan: Acum.

Agopian: Vreți să spuneți… Vreți să spuneți că...

Bucsan: Da, Agopian. Tipografa se închide imediat.

Agopian: În noaptea asta?

Bucsan: În clipa asta.

Agopian: Nu se poate.

Bucsan: De ce?

Agopian: Fiindcă acum, noaptea, se tipărește "Deșteptarea". "Deșteptarea" de mâine dimineață. Nu putem…

Bucsan (întrerupând): De ce nu putem?

Agopian: Am un contract cu ei.

Bucsan: Pe care nu l-au respectat. În caz de neplată regulată, dumneata ți-ai rezervat dreptul să încetezi oricând imprimarea gazetei.

Agopian: Asta așa e.

Bucsan: Atunci?

Agopian: Totuși, o să mă dea în judecata. O să ceară despăgubiri.

Bucsan: Despăgubirile mă privesc pe mine. Am prevăzut în contract.

Agopian: Ați prevăzut?

Bucsan: Da.

Agopian: La toate vă gândiți...

Bucsan: Prin urmare, suntem înțeleși.

Agopian: Eu tot zic s-o lăsăm pe mâine dimineață. Zău așa. Ce mi-e acum, ce mi-e mâine? Încă zece ore. Treacă de la noi. Ce ziceți?

Bucsan: Nu.

Agopian: Explicați-mi și mie.

Bucsan (enervat): Eu când plătesc, nu explic Pentru ultima oară. Primești sau refuzi? Da sau nu?

Agopian: Eu sunt un om de onoare. Am zis odată da, rămâne da.

Bucsan (termină de scris și semnat cecul): Într-adevăr, un om de onoare. (Apasă pe butonul soneriei)