Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 10

ACTUL III

SCENA 10

Mona - Grig

Mona a rămas cu privirea în vag. Trec câteva secunde. Pe urmă, mașinal, fără să dea atenție gestului, își ia poșeta, o deschide, scoate o oglindă și se uită în ea, aranjându-și puțin părul. Grig reintră, rămâne în prag și o privește, fără ca ea să-și dea seama.

Grig
Mona! Vii?

Mona
Vrei tu?

Grig
Tu nu vrei?

Mona
Nu știu. Nu mai știu. Simt că dacă mă chemi am să viu cu tine. Dar îmi pare rău.

Grig
De ce nu rămâi atunci?

Mona
Fiindcă n’am curaj. N’am destul curaj. Dar dac’ai vrea tu să m’ajuți… de ce ai venit, Grig? Dacă m’ai lăsa să‘nchid ochii -și pe urmă- când îi deschid, să nu fii aici… să dispari…

Grig
Eu nu sunt un om care dispar, Mona. Nu e genul meu.

Mona
Păcat. Ar fi fost mai bine pentru amândoi. Fiindcă… Crede-mă, Grig, eu nu sunt, nu mai sunt femeea pe care o cunoști și pe care ai venit s’o cauți… cu mine s’a întâmplat ceva.

Grig
Lasă. Te culci și-ți trece.

Mona
Și dacă nu-mi trece? Grig? Ne iubim noi? Suntem noi fericiți?

Grig
Draga mea, întrebuințezi un vocabular pe care nu-l înțeleg. Care nu-i al meu. Iubire, fericire. Vorbe. Te iubesc? Mă iubești? Nu știu. Dar când intru cu tine în hall la Athenée Palace, sunt bucuros că ești la brațul meu. Și toate capetele se întorc după noi, Ce vrei mai mult? E deajuns.

Mona
Crezi?

Grig
Cât despre fericire… Noi n’avem timp să fim fericiți. Abia avem timp să trăim bine. Fericiți sunt
ăștia care rămân aici. A lor e împărăția cerului.

Mona
Ești cinic.

Grig
Sunt grăbit. Am un automobil afară. -Haide, vii?

Mona
Și mai e ceva, Grig, tu nu ești gelos?

Grig
Gelos? De ce?

Mona
(Puțin jenată): In sfârșit… Noaptea asta… noaptea care a trecut…

Grig
Vrei să spui că…? serios, Mona? Adevărat. (Ea tace): Ei bine, e extraordinar! Una ca asta nu mi s’a mai întâmplat. Mona! Pe cuvântul meu de onoare că nu simt niciun pic de gelozie. E straniu dar e așa. Nu vreau să te jignesc. Tu știi că eu sunt în stare să cârpesc pe un tip care se uită cu coada ochiului la tine într’un restaurant. Dar de astădată… de astădată nu sunt gelos… Uite, am impresia că tot ce s’a petrecut, tot ceea ce pretinzi tu că s’a petrecut, n’a fost aici în lumea mea, în lumea noastră, că undeva, departe… știu eu?… în lună.

Mona
Nu în lună, Grig. In Ursa Mare.

Grig
Fie și în Ursa Mare, cum zici tu. Dar poate fi un om rezonabil, gelos pentrucă femeea lui s’a culcat într’o noapte cu cineva, în Ursa Mare?

Mona
Ești un filosof.