Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 05

ACTUL III

SCENA 05

Grig - Mona

Grig l-a petrecut pe șef până în prag. Rămas singur, se întoarce, pășește spre ușa din stânga, se
oprește în fața ei, se uita o secundă sau două, cu un vag surâs amuzat, pe urmă foarte calm, pune
mâna pe clanță și deschide. Nu intră. Rămâne locului, dar face semn cu degetul arătător, chemând-o pe Mona, iar când vede ca ea nu răspunde, repetă gestul. Mona iese în sfârșit de acolo. E puțin jenată, dar nu prea mult. Se privesc în tăcere unul pe altul câtva timp.

Grig
Bună dimineața Mona.

Mona
Bună dimineața Grig.

Grig
Ai dormit bine?

Mona
Mulțumesc. Tu?

Grig
N’am dormit deloc. Am stat la joc până la cinci dimineața. Am fost în serie mare. Pe urmă m’am
dus la hotel, credeam că ești acolo.

Mona
Nu eram.

Grig
Nu. Nu erai. Am luat repede o baie, m’am schimbat și am pornit să te caut.

Mona
Și m’ai găsit.

Grig
După cum vezi. Eu totdeauna te găsesc.

Mona
Cine știe? Poate că de astădată… nu.

Grig
(N’a dat atenție): Intâiu crezusem că ai schimbat numai camera, dar portarul mi-a spus că nici nu te
văzuse prin hotel și că, de altfel, nici nu avea camere libere. Atunci mi-am închipuit că ai trecut peste drum la Caraiman.

Mona
Eroare.

Grig
Exact. Eroare. Nu erai nici acolo. Dar cineva din hall te zărise coborând scările spre gară.

Mona
Întocmai.

Grig
Și la gară, tipul dela bar, Jean, chelnerul, te văzuse urcându-te în accelerat.

Mona
Ai mulți informatori.

Grig
Ii plătesc bine.

Mona
Știu.

Grig
Am telefonat la București, acasă. Nu veniseși. Am telefonat la gară să văd dacă trenul nu avea întârziere. Nu. Sosise regulat. Atunci…atunci am început să fiu îngrijorat.

Mona
Tu?

Grig
Eu.

Mona
Îngrijorat?

Grig
Foarte.

Mona
Nu te recunosc.

Grig
Timp de cinci minute.

Mona
Așa da.

Grig
Fiindcă după cinci minute mi-am adus aminte că n’aveai un ban în poșetă și că probabil te-au dat jos pe undeva în vreo gară.

Mona
Ești foarte inteligent.

Grig
Sunt. M’am urcat în mașină și am pornit-o metodic, din gară în gară. Până aici. Simpatic Seful gării.

Mona
Daa.

Grig
{După o secundă de tăcere, părăsind tonul de glumă de până acum): Mona!.

Mona
Grig!

Grig
Recunoaște că cearta noastră de aseară a fost o prostie.

Mona
O mare prostie.

Grig
Recunoaște că eu personal, n’am avut nicio vină.

Mona
Niciuna.

Grig
(Brusc, iritat): Ți-am spus de atâtea ori, că nu-mi place, când joc, să stai în spatele meu și să-mi vorbești și să mă‘ntrebi și să mă sâcâi și să-mi ceri bani. Ce vrei? Sunt jucător. Am și eu superstițiile mele.

Mona
Foarte normal…

Grig
(Mai potolit): Vezi? Vezi ce‘nțelegătoare ești acum? (Din nou iritat): Mai ales că pierdeam. Eram într’un ghinion negru.

Mona
Și după ce-am plecat eu?

Grig
Am început să câștig.

Mona
Imediat?

Grig
Nu. Ceva mai târziu.

Mona
(Interesată): Cam pe la ce oră?

Grig
Știu eu? Cam pe la 12.

Mona
(Cu o mică tresărire): A!

Grig
Dar de ce întrebi?

Mona
(A rămas o secundă pe gânduri): Nimic. Mă gândeam la superstiții.

Grig
Am început să câștig… Și-am intrat într’o serie fantastică… formidabilă… De asta nici n’am putut să mit ridic dela masă. Până dimineața. Până la cinci.

Mona
Vezi? Ți-am purtat noroc.

Grig
(Apropiindu-se și mai mult de ea): Mona! (Niciun gest din partea ei. El o apucă ușor de umeri): Mona! Ești
supărată pe mine?

Mona
Nu. Deloc.

Grig
Deloc, deloc?

Mona
Absolut deloc.

Grig
Ești o fată delicioasă. (O sărută pe obraz cu oarecare neglijență. Ea-l lasă): Și acuma hai să mergem.

Mona
Unde?

Grig
Cum unde? Mașina-i afară. Hai să mergem.

Mona
(Simplu, fără violență): Nu.

Grig
Cum?

Mona
Eu nu merg.

Grig
Nu mergi? Dar ce faci?

Mona
Rămân.

Grig
Unde?

Mona
Aici.

Grig
(Gest circular, ironic): Aici?

Mona
Da.

Grig
Fată dragă, e prea târziu, sau prea devreme pentru glume. Mi-e somn. N’am dormit toată noaptea. Hai. Vino. Plecăm.

Mona
Pleci singur, Grig.

Grig
Singur? Cum singur?

Mona
Uite așa; singur.

Grig
(Ceva mai răstit, ceva mai serios): De ce?

Mona
Pentru că… pentru că… Da, n’ai să‘nțelegi. Nu. N’ai să‘nțelegi. Ar fi mai bine să nu pui întrebări și să io duci. (Cu o schimbare de ton, simplu și grav): Ascultă, Grig. Tu… Ai văzut vreodată Ursa Mare?

Grig
Ursa ce?

Mona
Ursa Mare?

Grig
Ești nebună.

Mona
(Cu emoție): Grig! Asta-i drăguț.., Asta-i cel mai drăguț lucru pe care mi l-ai spus de când te cunosc… Da. Sunt nebună. Pot fi și eu nebună.

Grig
Asta știam de mult.

Mona
Dar eu nu. Abia astă noapte am aflat. Astă noapte… Aici… Eu am făcut o descoperire. O sfâșietoare descoperire, Grig. Noi nu suntem fericiți.

Grig
Noi doi?

Mona
Noi și toată lumea noastră. Nu suntem. Ducem o viață tristă, stupidă…

Grig
Dar comodă.

Mona
Se poate. Mie nu mi-a plăcut niciodată.

Grig
Nu ți-a plăcut. Dar ți-a stat bine.

Mona
Martor îmi ești tu, Grig, că nu mi-a plăcut. De atâtea ori am plâns și n’am știut de ce. De atâtea ori am vrut ml fug și n’am știut unde. Totdeauna, mă auzi? Totdeauna, oricâți bani am avut, oricâte rochii, oricâte bijuterii, totdeauna am simțit că-mi lipsește ceva, nu știam bine ce…

Grig
Ursa Mare probabil…

Mona
Da. Ursa Mare.

Grig
Mona, tu delirezi.

Mona
Nu, dragul meu, dac’ai ști ce limpede văd. E atâta soare azi dimineața, totul se luminează pentru mine. Uite, casa asta… florile astea.

Grig
Florile astea? (Se uită o clipă la florile din vas): Iți plac ție?

Mona
Sunt minunate.

Grig
Fetițo, tu trebue să te culci. Trebue neapărat să dormi, S’a întâmplat ceva cu tine astă noapte. Ai băut.

Mona
(Cu un ușor zâmbet secret): Poate.

Grig
Dar bine, te-ai uitat la zarzavatul ăsta din oală? Morcovi, pătrunjel și păstârnac?

Mona
Grig, nu-ți dau voie.

Grig
Cum? Nota la florar se ridică în fiecare săptămână la zeci de mii de lei. Florile cele mai palide nu sunt destul de palide pentru tine. Violetele de Parma în Decemvrie, aduse cu avionul, nu sunt destul de fragile. Liliacul alb în Ianuarie nu e destul de alb. Florile de seră cele mai scumpe se ofilesc în camera ta într’o secundă. Ca un abur, ca o respirație și toate astea de ce? Ca să te găsesc într’o zi, într’un mizerabil târg de provincie, leșinând cu o sorcovă în brațe?

Mona
Taci.

Grig
De ce să tac? Pentrucă nu vrei s’auzi? Pentrucă ti-e frică?

Mona
Pentru că e zadarnic.

Grig
Recunoaște că ți-e frică. Frică să deschizi ochii, dar deschide-i, Mona și uite-te bine la cotețul ăsta în care te sbați cu frumusețea ta de prințesă. Nu zău? Ai dormit tu pe salteaua asta găurită?

Mona
Taci. Nu știi ce vorbești.

Grig
Ai stat tu la masa asta șchioapă?

Mona
(Jignită): Nu e șchioapă.

Grig
Dar nici mult nu-i lipsește. (Pășește prin odaie, uitându-se cu atenție și ironie la lucruri): E minunat! E fantastic. (A ajuns lângă ușa din stânga): Și aici ce e? (Deschide și aruncă o privire înăuntru): A! Sala de
baie. Foarte modernă. Îmi place. (Scoate afară stropitoarea și i-o arată): Și sistematică. (Mona zâmbește. EI pune la loc stropitoarea și pe urmă închizând ușa): Aici ți-ai făcut baia?

Mona
Nu. M’am spălat afară la fântână.

Grig
Cum?

Mona
Da. E o fântână în curte. N’ai văzut-o când ai intrat? O fântână curată și lanț… M’am spălat acolo, dimineața, în zori. A fost… a fost divin. Apa rece, vie…

Grig
(Foarte serios, ca și cum ar fi o întrebare capitală): Mona! Te-ai spălat tu la fântână?

Mona
Da.

Grig
Tu?

Mona
Eu.

Grig
Tu, care la București iei două băi pe zi, una dimineața, una seara, într’o infuziune de lavandă, la 26 grade și 5 linii, nicio linie mai puțin, nici una mai mult… te-ai spălat tu în curte, la fântână?

Mona
Da.

Grig
Bine, dar atunci e grav… E foarte grav.

Mona
Cât se poate de grav, dragul meu.