Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 02

ACTUL III

SCENA 02

Mona — Eleva

Eleva

Vă rog… domnul Profesor Miroiu nu-i acasă. (Mona se întoarce brusc. Fata când o vede din față, tresare. E și mai încurcată acum): Vă rog să mă iertați, eu credeam… credeam… (dă să plece)

Mona

Ce credeai domnișoară?

Eleva

Credeam că locuește aici… domnul Miroiu.

Mona

Aici locuiește.

Eleva

(Repede): Nu se poate.

Mona

De ce?

Eleva

Fiindcă… (ceva mai degajat): fiindcă eu pe dv. nu vă cunosc.

Mona

Nici eu pe d-ta. Și totuși aici locuește. Chiar acuma a ieșit din casă. Mă mir că nu l-ai întâlnit.

Eleva

Nu, că eu am venit pe strada Unirii și d-lui o fi dat colțul pe Cuza-Vodă… da, dacă ziceți că nu-i acasă, eu . .. mă duc.

Mona
Aveai treabă cu el?

Eleva
Aveam. Adică… voiam să-l rog… (Deodată o prididesc lacrimile): Mă dă afară din școală.

Mona
Cine? El?

Eleva
(Cu puțin dispreț, ca și cum ar spune: "Să fim serioși"): A! nu. (Din nou îngrijorată): Domnișoara Cucu. (repede): Nici nu m’a lăsat să intru în școală. A zis că mai întâiu să aștept conferința și atunci eu am
dat fuga până aici, să-l rog pe domnu Profesor Miroiu… (se întrerupe): da’ dacă nu-i acasă. ..

Mona
Nu-i.

Eleva

Atunci… atunci eu mă duc. (Pune mâna pe clanță, deschide).

Mona

(După o secundă de tăcere): Domnișoara.

Eleva

(Oprindu-se): Vă rog.

Mona

Cunoști bine pe d-l Miroiu?

Eleva

II cunosc.

Mona

E Profesorul d-tale?

Eleva

Da.

MON A

Ce noroc ai.

Eleva

Da de ce?

MON A

Un profesor ca el! Vorbește așa de frumos!

Eleva

(Fără prea mare entuziasm): Da, vorbește…

Mona

Aveți și astăzi oră cu el?

Eleva

Avem. Ora patra. Cosmografia.

Mona

Ce lecții aveți?

Eleva
Despre… stați să mă uit. C’am uitat. (Deschide ghiozdanul și caută cartea. Mona se apropie și urmărește cu viu interes. Fata a scos cartea și o răsfoiește repede, după ce și-a muiat degetul pe limbă): Despre… legile lui Keppler… să…

Mona
Keppler! (Privire scurtă spre portretul din perete): Mă lași să văd si eu?

Eleva
(Puțin mirată): Vă rog. (Ii dă cartea).

Mona
(Se uită câteva secunde în carte cu mare atenție. Pe urma citește): "In mișcarea lui aparentă în jurul pământului, soarele descrie o elipsă. Pământul fiind într’unul din focare, mișcarea se face în sens direct" (Se oprește din citit): Ce frumos e!

Eleva

Zău !

Mona

(Citește mai departe): "Ariile descrise de raza vectoare a soarelui, sunt proporționale cu timpurile întrebuințate spre a le descrie". E minunat. Nu-i așa că-i minunat.

Eleva

(Sceptică): Da…

Mona

Ce noroc aveți, d-ta și colegele d-tale că-l puteți asculta vorbind în fiecare zi…

Eleva

Numai de trei ori pe săptămână.

Mona

…despre lucruri așa de frumoase. Așa de amețitor de frumoase. (Privind-o): și ce bine-ți stă șorțul

ista.

Eleva

Doamnă, vă râdeți de mine.

Mona

Nu. Crede-mă că nu. Iți stă bine și frumos. Cineva poate fi fericit într’un șorț ca ăsta.

Eleva

Vă râdeți de mine Doamnă. Aveți o rochie așa de… așa de … (Nu găsește cuvântul).

Mona

(Cu o vagă amărăciune): Așa de…

Eleva
(Fascinată): Niciodată n’am văzut o rochie ca asta, aici la noi. Și nici la București. C’am fost la
București, acum doi ani de Paște, cu mama și cu tanti… Lăsați-mă să mă uit bine la ea, ca să
povestesc și fetelor la școală. (Se uită cu aceeași privire fascinată la miraculoasa rochie): Da, dar
dumneavoastră iertați-mă că vă întreb… de unde veniți? (Din strada se aude un sgomot de automobil.
Fata tresare surprinsă): Ce-i asta? (Sgomotul se apropie): In automobil? Pe strada asta?

Mona

(Care nu dă importanță faptului): Nu se poate?

Eleva
A oprit aici. La poartă. (Se repede la fereastră și se uită afară. Pe urmă oarecum decepționată): A! e domnul Ispas. (Explicativ): Domnu Ispas dela gară. (Din nou interesată): Ba stai! Că mai e cineva. Un domn.

Mona

(Tresărind): Un domn?

Eleva

Vai! Ce elegant e!

Mona
(Îngrijorată): Elegant? (Vine și ea spre fereastră, aruncă o privire spre stradă și tresare cu un mic țipăt): El e!

Eleva
Cine el?

Mona
(Are o secundă de editare, privire spre ușe, spre fereastră și pe urmă, repede, dispare în stânga, în camera de baie, trăgând ușa după ea).

Eleva
(Din ce în ce mai intrigată): Care el?