Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 04

ACTUL II

SCENA 04

Profesorul - Necunoscuta - Udrea

Ușa din dreapta se deschide. Apare Udrea. La sgomotul ușii, femeea se întoarce scurt spre noul venit.

Necunoscuta
(Agitat): Domnule! Ce bine ai făcut că ai venit. D-ta nu mă cunoști, dar eu te cunosc. D-ta ești d-l Udrea. Intră. Intră te rog.

Udrea

(Încremenit): Doamnă!…

Profesorul

(Către femee, calm): Te-ai speriat! Îmi pare rău. (Lui Udrea, cu alt ton): Intră, Udrea.

Udrea

(Foarte jenat): De ce nu mi-ai spus, frate? De ce nu mi-ai spus că nu ești singur?

Profesorul

N’am avut când.

Udrea
(Spre Necunoscută, teribil de încurcat): Doamnă… vă rog să credeți… dacă aș fi știut… (Se împiedecă de
stropitoarea rămasă lângă ușă): Ce-o fi asta?

Profesorul
Stropitoarea. Stai s’o iau de-acolo, să n’o răstoarne cineva. (Ia stropitoarea și străbate scena spre ușa din
stânga, dar se mai întoarce odată spre Udrea, care e tot în prag): Intră, domnule, n’auzi? Avem nevoie de
tine.

Necunoscuta

Da, avem nevoie.

Udrea

De mine?
(Profesorul a intrat cu stropitoarea în odaia din stânga. Necunoscuta profitând de faptul că a rămas o clipă
singură cu Udrea, se apropie de el).

Necunoscuta
(Repede): Domnule Udrea!

Udrea

Vă rog.

Necunoscuta

D-ta ai văzut vreodată Ursa Mare!

Udrea
(După o secundă de tăcere, căci întrebarea e prea neașteptată): Am văzut-o.

Necunoscuta
E pe cer?

Udrea
Dar unde să fie? Pe cer, firește.

Necunoscuta
Și… e și un dragon? Un balaur?

Udrea
Este. Dar de ce mă întrebați pe mine? Întrebați-l pe el, că el știe mai bine. Tot el mi le-a arătat și mie. E astronom.

Necunoscuta
Astronom?… Știi ce spune? Că a găsit o stea.

Udrea
(Simplu): O fi găsit. De ce să nu găsească. Eu n’am scris o simfonie?

Necunoscuta
Ai scris o simfonie?

Profesorul
(Intrând din stânga, pe ultima ei replica): Sigur. Ți-am spus că e compozitor.

Udrea
O simfonie în patru părți. Alegro, Andante, Scherzo…

Profesorul
Și iar Alegro. Hai, Udrea, să mergem.

Udrea
Unde?

Profesorul
La tine acasă. Dorm și eu la tine.

Udrea
De ce?

Profesorul
Lasă că-ți spun eu pe drum.

Udrea
Și doamna?

Profesorul
Doamna rămâne aici.

Udrea
De ce?

Profesorul
Pentrucă n’are unde dormi în altă parte.

Udrea
Dar cine e Doamna?

Profesorul
Asta nu știu nici eu.

Udrea
Stai, frate, că m’am zăpăcit de tot. Avea dreptate scorpia. Aici se întâmplă lucruri mari.

Profesorul
Lasă. Vino. Iți explic eu. Noapte bună.

Necunoscuta
Plecați? De ce plecați?

Profesorul
Pentru că e târziu.

Udrea
Asta așa e. E târziu.

Necunoscuta
Nu vreau să rămân singură. De ce vă grăbiți?

Profesorul
Pentrucă ți-e somn. Pentrucă trebue să dormi.

Necunoscuta
Nu vreau să dorm. Domnule Udrea, vorbește-mi despre simfonia d-tale. E frumoasă?

Udrea
Păi să spună el (gest cu capul spre Profesor).

Necunoscuta
El o știe?

Udrea
I-am cântat-o.

Necunoscuta
Cum?

Udrea
Din gură.

Profesorul
Să știi că dacă ti-o cântă si d-tale, nu mai dormim în noaptea asta. E lungă.

Udrea
V-am spus. Are patru părți. Alegro, Andante, Scherzo.

Profesorul
Și iar Alegro. Hai să mergem.

Udrea
Stai, domnule, nu vezi că doamna se interesează de muzică?

Necunoscuta
Și nu s’a executat niciodată?

Udrea
Încă nu.

Necunoscuta
De ce?

Udrea
Pentru că îmi pune bețe în roate.

Necunoscuta

Cine?

Udrea
Toată lumea. Autoritățile locale, direcția liceului… și d-ra Cucu.

Profesorul
Udrea! E târziu.

Udrea
Lasă-mă frate. (Către Necunoscută): Să vedeți, doamnă. Eu voiam să cânt simfonia cu orchestra liceului.

Necunoscuta
Are orchestră?

Udrea
N’are, dar puteam s’o organizez, că la urma urmelor ce-mi trebue? Opt viori, două violoncele, o violă, un contrabas. Se găsește. Alămuri și suflători, iau de la batalion, de la fanfară.

Profesorul
Dar nu ți le dă.

Udrea
Tocmai. Nu vrea să mi le dea. Dar să zicem că mi le dă. Tot n’am făcut nimic.

Necunoscuta
De ce?

Udrea
Pentru că n’am corn englezesc.

Necunoscuta
Și fără… corn englezesc… nu se poate?

Udrea
Doamne ferește. Asta-i principalul. Și să vă spun de ce.

Profesorul
Lasă, Udrea. E târziu.

Udrea
Dă-mi pace, domnule! (Către Necunoscută): Până la scherzo, ar merge, cum ar merge, dar la scherzo, fără corn englezesc sunt mort. Să vedeți. Intâiu intră alămurile (Gest de dirijor spre alămurile din fund dreapta, ale unei imaginare orchestre): Pam - pam - pam - pam - pam – pam - pam… Pe urmă viorile. (Dirijează cu amândouă mâinile viorile din imediata lui apropiere, într’o mișcare mai rapidă): Tu - du -
du - dum! Tu - du - du - dum! Tu -du - du - dum!… Și acuma intră cornul englezesc. (Gest spre
fund stânga): Ti - ti - ti - ti - ti - ti - ti - ti - ti… (Scurt): Tim - tim!

Necunoscuta
E foarte frumos.

Udrea
Nu-i așa? (Reîncepe execuția, de astădată fără explicații): Pam - pam - pam - pam - pam - pam - pam -
pam. Tu - du - du - dum, Tu - du - du - dum, Tu - du -du - dum! Ti - ti - ti - ti - ti - ti - ti - ti - ti! Tim tim!

Necunoscuta
(Admirativ): Partea asta dela urmă!…

Udrea
Nu-i așa!

Profesorul
(Sincer): E adevărat. E frumos.

Udrea
Ce folos! Dacă n’am corn englezesc.

Necunoscuta

Nu se poate să pui altceva în loc? Alt instrument?

Udrea
In ruptul capului. Mai bine mă lipsesc. O mie de ani aștept — și fără corn englezesc nu cânt.

Necunoscuta
Și nu se găsește de cumpărat?

Udrea
S’ar găsi la București, dar e scump. Vreo 30 de mii.

Necunoscuta
30 de mii.

Udrea
Am pus eu ceva bani deoparte din leafa mea, vreo 4.500, dar până la 30 de mii mai e. Am scos și o listă de "subscripție. Stați s’o vedeți.

Profesorul
(Jenat): Udrea!

Udrea
Lasă-mă, frate. Numai s’o vadă. (Scoate din buzunarul interior al hainei o hârtie, o despăturește și începe să citească):

"Listă de subscripție pentru achiziționarea unui corn englezesc, în vederea executării în prima audiție a simfoniei Nr. i în mi bemol major, a maestrului Radu Udrea".

Necunoscuta
Ai mulți subscriitori?

Udrea
Până acum unul singur. (Arătându-l pe Profesor): El.

Necunoscuta
D-ta?

Profesorul
(Stingherit): Da.

Necunoscuta
(A luat lista de subscripție din mâna lui Udrea și o privește): Domnule Udrea, aș semna și eu… dar…

Udrea
(Luându-i-o repede înapoi): Vai de mine, coniță! Se poate? Cum vă închipuiți? Eu v’am arătat-o numai așa.

Profesorul
(Dojenitor, către Udrea): Vezi? vezi?

Udrea
Pe unde n’am umblat? Cui n’am cerut? La Primărie, la Comitetul școlar, la Sfatul Negustoresc. Am ajuns de râsul târgului. Zice lumea că sunt nebun.

Necunoscuta
Și d-ta?

Profesorul
Da. Și el.

Udrea
Cum si eu?

Profesorul
Lasă că-ți explic eu. Hai să mergem. Mâine dimineață avem școală. Vrei să întârzii?

Udrea
Nu. Asta nu.

Profesorul
Atunci? Hai să mergem. E târziu.

Udrea
(Către Necunoscută, scuzându-se oarecum): Adevărat. E foarte târziu. Noapte bună, doamnă.

Necunoscuta
Mă lăsați?

Udrea
De! Trebue.

Necunoscuta
Bine.

Profesorul
(După ce și-a luat cartea de pe masă): Noapte bună, doamnă.

Necunoscuta
Noapte bună… Iei cartea cu d-ta?

Profesorul
Da. Vreau s’o răsfoesc puțin înainte de mă culc,.. Noapte bună. (Udrea a ieșit, e și el gata să iasă).

Necunoscuta
(Scoțând un țipăt): A!

Profesorul
(Întorcându-se din prag): Ce s’a întâmplat?

Necunoscuta
Șoarecele.

Udrea
(Reintrând și el): Ce șoarece?

Necunoscuta
L-am auzit. A mișcat.

Profesorul
(După ce a privit-o un timp în tăcere, se întoarce spre Udrea): Udrea, ia-o înainte. Vin și eu după tine.
Să-mi lași poarta deschisă, auzi?

Udrea
Bine, bine… (Mai mult pentru ei): Nu mai pricep nimic… Noapte bună. (Iese)