Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 13

ACTUL I

SCENA 13

Profesorul — Seful — Conductorul — Necunoscuta

Sgomot de tren se apropie mereu mai puternic. Șuerat ascuțit de locomotivă, roți, tampoane etc.

Prin geamul ușii și prin fereastră se vede cum intră în gară, dela dreapta la stânga (în sens invers decât cele două trenuri precedente), trenul accelerat. Ochiul roșu al locomotivei dispare repede spre stânga. Vagoane cu ferestre luminate defilează în viteză descrescândă până ce trenul se
oprește. Un sgomot de tampoane ciocnite și pe urmă câteva secunde de tăcere completă. Se aud apoi pași grăbiți pe peron. Cineva deschide ușa. E Conductorul trenului.

Conductorul
(Din prag): Domnu Șef! Domnu Șef! (Profesorul tresare, ridică capul).

Seful
(De pe peron, trecând prin fața ferestrei): Aicia sunt. Ce s’a întâmplat?

Conductorul
(A dispărut din prag. Vocile vin din semiobscuritatea peronului): Un călător fără bilet. Nu vrea să plătească. Nu vrea să se legitimeze.

Seful
Unde e?

Conductorul
Dați-vă jos, coniță. Dați-vă jos.

Seful
Poftiți aici la lumină… (Din întunericul peronului se desprinde brusc o arătare albă. E o femee tânără, în
rochie albă de seară, cu brațele albe, foarte decoltată. O poșetă într’o mână, un voal albastru în cealaltă. Profesorul tresare. Pentru prima oară ridică cu adevărat ochii în carte. Privire încremenită).

Necunoscuta
(Intrând): Ce vreți cu mine? De ce m’ați dat jos din tren?

Seful
(Intrând după ea): Dvs. aveți bilet ?

Conductorul
N’are.

Seful
(Erarhic, superior): Lasă-mă domnule să întreb. (Către călătoare): Aveți bilet?

Necunoscuta
N’am.

Seful
Atunci trebue să plătiți.

Necunoscuta
Ce?

Seful
Biletul.

Conductorul
Și amenda.

Seful
Sigur. Și amenda.

Necunoscuta
Am plătit.

Seful
Cum?

Necunoscuta
Da. Am plătit.

Seful
Cui?

Necunoscuta
Dumnealui

Seful
(Conductorului): Auzi, domle ce spune; că a plătit.

Conductorul
Vorbă să fie. Uitați-vă ce mi-a dat. (Ii întinde Sefului câteva fise rotunde).

Seful
(Cercetându-le): Ce e asta? (Citind): "Cazinoul din Sinaia" "Bun pentru lei douăzeci. Bun pentru lei o
sută, bun pentru lei douăzeci". (Nedumerit): Ce sunt astea ?

Necunoscuta
Fise de la Cazinou… Am uitat să le schimb… în grabă… Sunt dela ruletă…

Seful
Și cu asta vrei d-ta să călătorești?

Necunoscuta
E tot ce am. Nu sunt bune?

Seful
Ia ascultă doamnă, îți atrag atenția că aici te afli într’un birou public. Eu n’am timp. Trenul nu așteaptă. Plătești sau nu.

Profesorul
(Timid, făcând un pas): Dacă n’are cu ce…

Seful
Dacă n’are cu ce, să stea acasă. (Către Conductor): In ce clasă ai găsit-o domle?

Conductorul

Întâia. Se închisese singură într’un compartiment si nu voia să lase pe nimeni înăuntru.

Necunoscuta
(Simplu): Mă durea capul.

Seful
Poftim! Umblă cu clasa întâia, o doare capul și n’are bilet. (Către Conductor): Urcă-te domle în tren
și dă-i drumul. Dumneaei rămâne aici.

Necunoscuta
Unde aici?

Seful
Aici, în gară.

Necunoscuta
Nici nu mă gândesc.

Seful
Doamnă!…

Necunoscuta
(Către Conductor, tăindu-i drumul): Să nu faci un pas: fără mine nu pleci.

Conductorul
(Scoțându-și ceasul din buzunar): Am patru minute întârziere, coniță. Nu mai pot să stau. Eu sunt
accelerat.

Necunoscuta
Fără mine nu pleci. M’auzi? (Cu o mișcare bruscă se așează în fața ușii drept în prag): Nimeni nu iese de
aici fără mine.

Profesorul
(Timid, ca si cum ar vrea să se disculpe, dar să și protesteze împotriva acestei sechestrări): Doamnă… eu… eu nu sunt…

Necunoscuta
Ce nu ești? Ce nu ești? Nu v’ar fi rușine. Trei bărbați și o singură femeie. Mă dați jos din tren în plină noapte, în plin câmp.

Seful
(Jignit): Dați-mi voie. Aici nu e câmp.

Necunoscuta
In plină pădure. Ce vreți dela mine? Banii? Viața?

Conductorul
(Încet către Șef): E nebună.

Necunoscuta
(Exasperată, strigând): Ce vreți? Ce vreți?

Profesorul
Doamnă…

Conductorul
Coniță…

Seful
Lasă-mă pe mine și la primul moment șterge-o… (Către necunoscută): Doamnă! Ne-ați înțeles greșit. Noi n’avem de gând să vă oprim aici. Că ce să facem cu dv. aici?

Necunoscuta
Atunci de ce m’ați dat jos din tren?

Seful
Pentru o formalitate.

Necunoscuta
Frumoasă formalitate!

Seful
Ce vreți. Datoria… Regulamentul! Trebue să facem un proces-verbal.

Necunoscuta
(Speriată, bănuitoare): Proces! Mie ? Proces!

Seful
Verbal. Numai așa de formă. Scriem pe hârtie cum s’au petrecut lucrurile, semnați și gata.

Necunoscuta
(Mereu bănuitoare): Și pe urmă?

Seful
Pe urmă plecați.

Necunoscuta
Cu trenul sta?

Seful
Sigur. Vă așteaptă.

Necunoscuta
(După o secundă de îndoială, în care timp i-a privit pe toți trei bărbați): Atunci, atunci să semnez mai
repede. Unde?

Seful
Poftiți aici, la masă… (Ii oferă un scaun. Femeea mereu cu aceeași expresie de prudență, de teamă, de neliniște, se deslipește de ușă și vine spre locul indicat. Seful face semn cu mâna Conductorului să iasă.

Profesorul
(Care abia acum înțelege stratagema, vrea să protestele): Domnule Șef… Nu se poate…

Seful
(Încet, energic): Domnule Profesor, d-ta să nu te amesteci. Astea-s chestii de serviciu. (Conductorul
iese tiptil, neobservat): Luați loc! Aici!

Profesorul
(Va s’o prevină): Doamnă! Doamnă!

Seful
(Împiedecându-l): Să vă dau o hârtie și un toc. Să redactăm… și pe urmă să semnați…

Necunoscuta
Semnez orice… dar mai repede.

Seful
Numai decât… Numai decât…

(Trenul a pornit între timp. In prima clipă femeea nu fi-a dat seama. Se aude fueratul locomotivei).

Necunoscuta
(Tresărind):Ce e asta? (Sgomotui roților fi al tampoanelor se accentuează. Femeea se ridică brusc în picioare, cu o mișcare de spaimă, aleargă spre ușă cu un țipăt): Ce e asta? (In prag se oprește o secundă, privind buimăcită vagoanele luminate, care defilează spre stânga din ce în ce mai repede. Se rupe din această scurtă încremenire și aleargă pe peron după tren. Rochia ei albă se vede trecând prin fața ferestrei. Ultimul vagon se vede de asemenea prin fereastră, dispărând. Se aude de-afară strigătul ei disperat): Oprește… Oprește…

(Un nou șuerat de locomotivă îi acoperă vocea).