Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 06

ACTUL I

SCENA 06

D-ra Cucu — Eleva — Profesorul

Profesorul

(Deschide ușa, dă să intre, dar se oprește în prag): Pardon. (Vrea să plece).

D-ra Cucu

Stai, stai, domnu Miroiu. Stai să vezi cu ochii d-tale.

Profesorul

(Intrând): S’a întâmplat ceva? Ce s’a întâmplat?

D-ra Cucu

Ce s’a întâmplat? Mă mai întrebi ce s’a întâmplat? (Cu un calm sdrobitor): Adineaori a trecut automotorul și am prins-o pe dumneaei (gest acuzator) pe peron.

Profesorul

(Blând): Chiar pe peron?

D-ra Cucu

(Sdrobitor): Chiar pe peron.

Profesorul

Poate… poate că n’a știut…

Eleva

(O licărire de speranță). Să vedeți, domnule profesor.

D-ra Cucu

Taci! (către profesor). N’a știut? Cum n’a știut? (Către elevă): Cum n’ai știut, Zamfirescu? N’am pus afiș la școală, negru pe alb? Nu l-ai copiat pe caiet de 75 de ori? Nu l-ați învățat pe dinafară în ora de educație? (Schimbare de ton. Brusc. Poruncitor): Ce scrie în afiș, Zamfirescu?

Eleva

(Ca o lecție): "E interzis elevelor din cursul inferior și mai ales din cursul superior…".

D-ra Cucu

Mai ales!

Eleva

…să se plimbe la gară ziua sau seara, dar mai ales…

D-ra Cucu

Mai ales?

Eleva

…în orele când trece automotorul".

D-ra Cucu

(Cruntă): Ei ?

Profesorul

(Mai slab, mai neconvins): Ei?

D-ra Cucu

Ce cauți la gară, Zamfirescu?

Eleva

Să vedeți, dom’șoară.

D-ra Cucu

Taci!

Profesorul

Dac’o întrebi, las-o să răspundă.

D-ra Cucu

Ce să răspundă? Ce să răspundă? (Către elevă): Poftim, răspunde.

Eleva

(Năucită): Ce să răspund?

D-ra Cucu

Ce cauți aici? De ce ai venit?

Eleva

Să vedeți dom’șoară… Mama… Vreau să spun tata… Adică o mătușă a mea… O scrisoare… Un colet… da un colet…

Profesorul
(Ca sa pună capăt sbuciumului): Nu te mai osteni. Să-ți spun eu de ce ai venit. Pentrucă-ți place să vii la gară. Iți place să te uiți când trec trenurile. (Omenește, simplu): Nu-i așa?

Eleva
(Isbucnește în plâns).

D-ra Cucu
Plângi Zamfirescu. Plângi că ai de ce plânge. Ai să vezi tu mâine după conferință. Te dau afară.

Eleva
(Intre lacrimi și sughițuri): Dom’șoară vă rog.

D-ra Cucu
Taci! Șterge-ți ochii. Pleacă. Du-te acasă. (Fata plângând face un pas spre ușă). Stai! Stai să nu te vadă cineva. Ne mai faci de râsul târgului. (Iese pe peron și se uită atent în dreapta și ‘n stânga. O ia spre stânga, pe lângă fereastră și dispare câteva secunde).

Profesorul
(Care a rămas singur cu Eleva): D-ră Zamfirescu, nu e poate momentul să ți-o spun, dar teza d-tale pe al treilea, la cosmografie, este… este mizerabilă… inadmisibilă. (Ca un dureros reproș personal): Se poate, domnișoară, să spui d-ta, că Orion este o planetă? Că Jupiter este un satelit? Și Cometa lui Halley o stea căzătoare?

D-ra Cucu
(Întorcându-se): Nu e nimeni. Pleacă repede. Să te duci drept acasă. Ne socotim noi mâine dimineață, Zamfirescu Eleonora. (Ii arată ușa cu un gest neiertător. Fata iese plângând mereu)