Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 01

Personaje

Seful Garii
Un taran
Profesorul
Ichim
Domnisoara Cucu
O eleva
Pascu
Conducatorul
Necunoscuta
Udrea
Grig

ACTUL I

Gara mică în provincie. Biroul Sefului de gară, care este în același timp "birou de mișcare, telegraf", "casa de bilete". In peretele din fund o fereastră dublă, iar mai la dreapta o ușe cu geam și ușa cu fereastra dă în spre peron. Se văd prin ferestrele afumate, peronul gării, doi stâlpi de felinar, linia ferată, câteva vagoane de marfă, trase undeva mai departe pe o "linie moartă". Între fereastră și ușe, fixată în perete, un orologiu mare, în fund, arătătoarele înțepenite în cadran, arătând 3 și 12 minute.

In peretele din stânga, o ferestruie mică, pătrată, de ghișeu, răspunzând de sigur în sala de așteptare, pe unde se cumpără și se vizează biletele.

In restul încăperii, mobilă și ustensile adecuate. Un aparat telegrafic, frâne, telefon etc. Pe pereți un mers al trenurilor și diverse tabele și avize ceferiste.

La ridicarea cortinei nu e nimeni în scenă. Telefonul sună, aparatul telegrafic bate, amândouă fără răspuns, cine știe de când.

Ușa dinspre peron larg deschisă. O locomotivă manevrează undeva pe o linie secundară gâfâind și suflând din greu. O voce se aude strigând somnoroasă, ferește linia, ferește linia. Un țignal ascuțit, ca un nechezat de mânz, sgomot de tampoane etc.

Între timp telegraful și telefonul sună mereu.

SCENA 01

Seful — Un taran

Intră Seful, cu chipiul pe cap, un fanion în mână. Merge spre aparatul telegrafic. Se uită la banda de hârtie, o rupe, și pe urmă apasă pe mânerul aparatului telegrafic, care’ amuțește. Se îndreaptă spre telefonul din perete, întoarce de câteva ori manivela, ridică receptorul.

Seful

Allo, allo… (Nu răspunde nimeni probabil. Acroșează De afară se aude un nou șuerat de locomotivă. Seful merge spre ușă și din prag strigă, cu mâna pâlnie la gură, peste linie): Ichim! Ichim! Să fii cu ochii în patru când o trece acceleratul. Vezi. de rațe și de gâște. Să nu-mi calce vreuna, că te pui s’o mănânci… Ș’o plătești. (Iși scoate chipiul și-l pune în cuier. Merge spre masa telegrafului și ia loc acolo și citind încă odată banda ruptă adineaori din aparat. Pe ușe intră Un taran).

Taranul

Dacă nu vă e cu supărare…

Seful

(Sever): Ce poftești d-ta?

Taranul

Un belet pentru…

Seful

Treci la cassa de bilete.

Taranul

Păi io ziceam că…

Seful

Treci la cassa de bilete, n’auzi? (Se ridică de pe scaun și vine spre ușă): Aici intrarea e oprită. Scrie și pe ușe. (Inchide ușa): Intrarea particularilor oprită. Strict oprită. (Taranul a rămas afară pe peron, în fața ușii ce i s’a închis în nas și o clipă rămâne acolo, ca și când ar silabisi avizul. Pe urmă trece spre stânga, spre fața ferestrei și dispare. Seful a revenit la birou. Abia s’a așezat, că se și aud ciocănituri în ferestruica din stânga. Seful ridică oblonul ghișeului, apare capul Taranului).

Seful

Ce poftești d-ta?

Taranul

Să-mi dați un belet pentru…

Seful

(Scurt): Mai târziu. (Vrea să tragă în jos ferestruica).

Taranul

Nu-i aicea cassa de belete?

Seful

Aicea e. Dar nu e deschis.

Taranul

Păi parcă ziceați…

Seful

N’auzi omule că nu s’a deschis.

Taranul

Și când se deschide?

Seful

Scrie afară. (Trage ferestruica pe jumătate, pe urmă citește un bilet lipit pe geamul ghișeului): "Cassa de bilete se deschide jumătate oră înainte de sosirea trenului".

Taranul

(Introducându-și capul pe sub ferestruică): Și trenul când sosește?

Seful

Scrie afară. (Trage definitiv oblonul ghișeului. Se așează iar la birou. Pe peron se vede trecând prin fața ferestrei silueta Profesorului, care, o secundă mai târziu apare în fața ușii, parcă ezită puțin, ridică privirea spre —probabil — orologiul peronului, se uită la ceasul lui de mânași pe urmă deschide ușa).