Autori > Mihail Sebastian

Jocul de-a vacanta - Actul 03 - Scena 09

ACTUL III

SCENA 09

Stefan, Jeff

Câteva clipe, Stefan rămâne singur în scenă. Pe urmă, prin fund, stânga, intră Jeff, care îl privește intimidat, apoi se apropie de el.

Jeff: O lași să plece? N-o lăsa. Numai dumneata poți s-o oprești, dacă vrei.

Stefan: Cred că nimeni nu poate s-o oprească. Și mi se pare că nici nu trebuie.

Jeff: Pentru că n-o iubești.

Stefan: Ca tine, Jeff, nu. Nimeni nu iubește ca tine.

Jeff: N-o lăsa să plece. Uite… poate te supără că trebuie să meargă cu mine singură pe lac. Renunț. Dar n-o lăsa să plece. Știu, m-am purtat rău cu dumneata. Nu-mi pare rău și nu-ți cer scuze. Dar dacă te răzbuni, răzbună-te altfel.

Stefan: Nu te-ai purtat rău cu mine. Te-ai purtat dârz. Ca un camarad. Suntem doi camarazi, Jeff. Noi, când vorbim, ne privim în față. (Jeff, care până acum avea ochii în pământ, îi ridică asupra lui Stefan.) Dacă n-ai fi așa de tânăr, aș spune "doi bătrâni camarazi". Fiindcă într-adevăr te cunosc foarte de mult.

Jeff: Eu pe dumneata, nu.

Stefan: Și răspunsul ăsta îl cunosc. (Face un pas spre el. Jeff tace cu încăpățânare.) Jeff, mă tem că nu mai e nimic de făcut. Ne părăsește… Acum, că rămânem singuri, e timpul să facem pace.

Jeff: Niciodată.

Stefan: Nu spune vorbe mari. Gândește-te că vine seara. Că ea n-o să mai fie aici. Și că amândoi — și tu, și eu — o să avem nevoie să stăm de vorbă despre ea. O să mă găsești colo la masă, lângă lampă, citind… Încercând să citesc… Serile sunt lungi, băiatule, și seara asta va fi foarte lungă… O să-ți dau o pipă și o să fumăm împreună. Tutunul e cam tare pentru tine, dar nimic nu e mai bun decât o pipa tare, într-o seară ca asta. Și ca să ne treacă de urât, o să rezolvăm ecuații de gradul al treilea, în amintirea ei.

Jeff: În amintirea ei… Cel puțin pe dumneata te-a iubit.

Stefan: Nu știu. Cred că și în mine ea descoperise un Jeff din trecut. Un Jeff pe care-l pierduse… și pe care i-am ajutat să-l regăsească… (Tăcere.) Mă pricepeam destul de bine pe vremuri la ecuațiile de gradul al treilea. Cu puțin exercițiu, cred că o să-mi reamintesc. Tot ecuațiile le faceți într-a șasea?

Jeff: Nu. Le-am făcut într-a cincea. Acuma facem trigonometrie și geometrie în spațiu.

Stefan: Stai! Poate mi-amintesc. Cos pătrat de x…

Jeff (completând formula): …plus sin pătrat de x, egal cu unu.

Stefan: E minunat, Jeff. Au trecut douăzeci de ani și cos pătrat de x plus sin pătrat de x este tot egal cu unu. Nimic nu s-a schimbat… Parcă văd tabla mea de logaritmi. Era în franțuzește, de la Hachette, de unul Dupuis.

Jeff: A mea tot de Dapuis este.

Stefan: Nu se poate.

Jeff: Ba da. Uite-o. (Ridică de jos, de lângă scara, cărțile pe care le lăsase să cadă la prima ieșire din scenă a Corinei.)

Stefan (ia cartea în mâna și o răsfoiește cu aviditate): Dar e tabla mea de logaritmi, Jeff. Pe asta am învățat eu. Pe una ca asta. Și tot pe una ca asta am rămas corigent, în clasa șasea.

Jeff: Ai fost corigent?

Stefan: Da.

Jeff: În clasa șasea?

Stefan: Da.

Jeff: De ce nu mi-ai spus? Totdeauna am crezut că râzi de mine.

Stefan: Niciodată n-am râs de tine. Tu nu vezi câte lucruri ne leagă? Corina, trigonometria, logaritmul lui Dupuis, corigența… Toate sunt astăzi neschimbate, cum au fost acum douăzeci de ani. Toate sunt la fel. Parcă am fi doi colegi de bancă.

Jeff (gânditor). Dumneata…

Stefan: Nu "dumneata". Tu.

Jeff: Tu?

Stefan: Da. Tu. E mai simplu. Încearcă.

Jeff: Tu.

Stefan: Vezi?