Autori > Mihail Sebastian

Jocul de-a vacanta - Actul 01 - Scena 02

ACTUL I

SCENA 02

Bogoiu, Madame Vintila

Mișcare în pensiune, care se deșteaptă din ce în ce mai mult. Rumoare de dimineață, uși care se deschid, voci care se aud strigând din diverse odăi: "Agneș! Agneș! Agneș! Apă! Agneș, unde mi-ai pus șervetul? Madame Vintila coboară pe scară grăbită și se îndreaptă spre etajera pe care, în afară de telefon, se mai află un teanc de ziare și scrisori deschise. E o femeie tânără, de cel mult treizeci de ani, destul de frumoasă, dar cu anumită vulgaritate, care în nici un caz nu trebuie exagerată.

Madame Vintila (către Bogoiu, care a rămas lângă aparatul de radio, examinându-l izolat): A venit?

Bogoiu: Cine? Agneș?

Madame Vintila: Ei, Agneș? De Agneș ne arde nouă? Poșta. Scrisorile. (Caută nervoasă printre hârtii.)

Bogoiu: Păi n-avea când, Madame Vintila. N-avea când. Nici de opt nu s-a făcut, și autobuzul trece la nouă.

Madame Vintila: Nu știu când trece autobuzul, da’ eu una știu: că nu mai rabd. Uite, azi e a cincea zi de când n-a mai venit nicio scrisoare în pensiunea asta blestemată.

Bogoiu: Ssst! Să nu te audă Fräulein Weber.

Madame Vintila: Ba să mă audă. Unde e, să mă audă? Fräulein Weber!… Și telefonul ăsta… (Învârtește cu necaz manivela telefonului.)

Bogoiu: Nu-l zgâlțâi, că-i faci mai rău. Eu cred că de asta s-a stricat. S-a speriat, săracul. Prea v-ați răstit la el.

Madame Vintila (puțin îmbunată): Da’ la radio cine s-a răstit?

Bogoiu (oarecum jenat că a fost surprins cu un bec de radio în mână): Ei, cu asta e altă poveste. Știu eu… (Privește cu subînțeles spre partea pe unde a ieșit Ștefan.)