Autori > Edgar Poe
Eulalie - Cantec
Eu tanjeam in lumi cercetate
Doar de lacrami si singuratate;
Intr-un lac statator sufletu-mi incepea sa se teasa,
Pana curata Eulalie imi deveni imbujorata mireasa,
Clara fata Eulalie imi deveni surazatoare mireasa.
Ah, lumina, mai putina lumina
Au stelele seara cand se inclina
Decat au ochii dragii mele sotii!
Si niciodata fulgii usori
Tesuti de aburii plutitori
Cu lunarele tonuri de perle purpurii,
Nu se pot intrece cu cea mai stinghera bucla a modestei Eulalii
Nu se pot intrece cu cea mai parasita bucla a modestei Eulalii.
Durere! tu, cu ai tai strigoi,
Nu te vei mai intoarce-napoi,
Caci, inima ei, suspin la suspin imi raspunde acum pana-n vecii,
Si cat ziua intreaga
Luceste drumeaga
Astarteea, in cerurile ei azurii,
Sprea ea mereu Eulalie, isi ridica ochii, sus, in tarii,
Spre ea mereu Eulalie, isi ridica ochii ei, viorii.
Emil Gulian
Eulalie - Cantec (in original Eulalie - A Song) a vazut lumina tiparului in iulie 1845, in revista newyorkeza American Review
Eulalie
Eulalie - Cantec
Aceasta pagina a fost accesata de 756 ori.