• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Poetul

Nu voi ara cu plug de lemn pamantul
Stramosilor in pas de bou. Samanta
N-i azvarli de orz si nici porumbul
Nu l-oi sadi. De talpa imi lipeste
Tarana si de umeri colbul gliei
Si ochii mei sunt turburi de nisipul
Adus de vant. Dar sufletul mi-e slobod.
Dar sufletul imi cere tot mai aprig
Adanca brazda-a marilor. Pe buze
Cu sara spumei albe, cu amara
Intelepciune a valului voi merge.
Voi semana pamantul pana-n zare,
Cadelnitand pe holde vorbe sterpe
De leganari de ape si de sterpe
Vuiri de valuri. Voi lega stralimpezimi
Comori de matostate si smarande,
Iar peste ele norii, vechi vantrele
De foate vechi corabii catre tarmul
Helladelor. Si voi suna din scoica
Scobita ca din tulnicul de munte,
Cand pacurarii isi aduna turma
De pri ce-a razletit pe culmi depare.
Sirenele sa vina si tritonii
Si zeii marilor cu ochii inca
Paienjeniti de somnul lor prin ape,
Incremenind legendele in blocuri
Tremuratoare. Voiniceste, singur
Voi trage-un chiot pana-n zarea lumii -
Si desfacuta de matasea verde
A valului se va sui vicleana
Ca marea, Afrodita pentru care
Zadarnic ar cu dorul meu intinderi
De vis desert ... Si-n rasarit deodata,
De nechezat de soare ros pe mare,
Ma va fura cvadrigele ce creste
Furtuna masurata a luminii,
Involburand in aur armasarii
Inaripati, struniti de zeu din lira.






Poetul


Aceasta pagina a fost accesata de 655 ori.