Autori > Ion Pillat
Voci in amurg
I.
Vei fi cuceritorul! - Sub mana ta de fer
Popoarele zdrobite cadea-vor la pamant,
Si knejii, impratii, ca frunze luate-n vant
Se vor baga-n tarana, cand steagul neinfrant
Il vor zari in zboru-i de sange ros pe cer!
Si de nu vrei, poete, cuvantul iti va fi
Mai dulce ca soptitul iubirii pe o struna
Si mai curat ca neaua in luciul alb de luna...
Iar noaptea pe pustiuri cand stelele se-aduna
La gandul tau izvoare din piatra s-or ivi.
Si de nu vrei, profete, vei adapa un neam
La raul plin de soare al bunatatii tale
Si toti nefericitii iti vor iesi in cale -
Tu nu le vei da sfaturi, nici pilde, nici parale,
Blajin, le vei intinde blagoslovitul ram.
Si de nu vrei ... Atuncea ce vrei? Nu ti-e destul
Pamantul tot sa-l birui, sa-l canti, pe veci sa-l mantui?
- Timur mancat de vreme e pulbere-n mormantu-i,
Firdusi nu mai stie de i-a fost dulce cantu-i,
De mantuirea lumii Isus chiiar e satul.
II.
De-o aripa, de-un sange cu noi e doar condorul!
Sintem invingatorii: Genghis, Xerxes, Cezar.
Deasupra lumii prada rotim in cercuri zborul
Si gheara ne-o infigem deodata-n ea. Soborul
Ingenuncheat ne-nalta ca unor zei altar.
In nor de fum si flacari se naruie si piere
Khanat, regat, imperiu din Tibru la Baikal
Pe urma noastra creste neghina si tacere,
Si pasarea de prada si corbul nu e cere
Sa-i spunem, de ni-e faima Baber sau Hasdrubal.
In fata ni se-ntinde pustiul, ca o mare
Si fug, corabiile smulse de un vartej de vant,
Innebunit de spaima, cu miile, popoare
Cand, numai umbra noastra zarind-o, li se pare
Ca noaptea mortii vecinici se lasa pe pamant...
- De-o lege cu Socrates, cu Christ, cu Sakya Muni,
Sintem alinatorii. Pasind pe drumul lor
Din inime noi smuls-am chiar dorul unui dor.
Lasand mireasma-n urma, parintii si strabunii
Iubirea ni se scurge fantana tuturor.
Sintem cei fara nume. - Zadarnica se duce
Prin omenire mila ca apele prin vad -
Desi culegem ura si pietrele ce cad
Nadejdea nu se stinge si pilda noastra luce
Pe veacuri ca si luna padurilor de brad...
- Cel rastignit in cuie si cel rastignitor
Eterni sint deopotriva in mintea ce-i desparte,
Dar eu, Iehova, jalnic ma simt legat de moarte!
M-au ferecat in lanturi credintele desarte
Prea slab ca sa fiu jertfa, prea tare ca sa-omor!
Voci in amurg
Aceasta pagina a fost accesata de 702 ori.