Sunt un plugar, mă cheamă Vlad Nicoară; Am faţă aspră şi tăiată-n lemn, De satul meu mă leagă strâns o sfoară De ţarină şi sapa mea de lemn. Eu nu cunosc sub cer decât pământul Mai negru ca o pâine de secară. Dă-mi, Doamne, să-mi calească legământul Un plug, doi boi şi braţul care ară.