• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Vinicer

Ajuns in miez de toamna, iti dau cu spaima seama,
Cand chiota culesul in drumul lui spre crama,

Ca despre lucrul viei vorbit-ai prea putin.
Si totusi - o, poete uituc - cu subiect plin

De poezie grava aveai la indemana
Cum vita peste iarna adoarme in tarana

Ca omul de la tara culcat in tintirim
- Dar taina adormirii acesteia n-o stim -

Apoi Prier cand vine pe-Argesului apa,
Cum sapatorii vita pe dealuri o dezgroapa;

Cum tremura golasa ca pruncul si-o boteaza
Si mierla cu un cantec si soarele cu-o raza;

Cum coarnele le leaga vierul de arac,
Cum taie joarda slaba si lemnul prea sarac...

Dar plansul sfant al vitei nu-l vei canta tu oare
Cu lacrima lui clara, de ochi vindecatoare?

Dar despre sulfatare nu pomenesti nimic,
Nici despre boala vitei ce "foloxera"-i zic!

Cum vrei atunci, poete, ca un viticultor
Din cartea-ti sa culeaga un sfat folositor:

Pe raftul librariei, uitata, o sa sada.
- Povetile si talcul le stiu de mult. O cada.

Cu must de tamaioasa mai bine sa-mi aduci,
Si in ceardacul casei, in tihna si-n papuci.

Ca Anton Pann de veseli cand da de un nerod,
Cu metodologie sa bem al vitei rod.





Vinicer


Aceasta pagina a fost accesata de 795 ori.