• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Vechime

Au palit talancile oilor la perdele...
Mi-au linistit valtoare si tumult.
Raman in foc de tarla, pe sub stele,
Soptirea stufarisului s-ascult.
Astept la focul inimii prea grele,
Intoarceri de cucoare, vremi de mult,
In deslusiri de zile tot mai rele.

Aicea de cand tara si gorganul,
Tanjesc de greata veacului meu slut,
Mi-insel sub semnul cerului aleanul.
Strain in propriu-mi sange, am sezut
Cum odihneste oaia si ciobanul;
Am suflet din vechime - l-a-ncaput
Cu zeghe fara margini, baraganul.

Pierdut, arar, talancile se-ngana...
Mai palpaie din jar un foc scrumit,
Cad zodii in adancuri de fantana
Pe-o cumpana de suflet parasit -
Mi-am strans nevoi si griji in tarc de stana
A fulgerat tot ceru-n rasarit
Si tramba vremii vant de spaima mana.
Razbat potop furtunile-n puhoaie,
Sub bici de foc fug norii herghelii,
In bezna vijeliilor siroaie
Ogor si sat se sting de pe campii.
Sta sufletul sub vremi si se indoaie
Si-n scarba lui se-ntreaba de-o sa cii
Iar soare sfant, pe turma cu cioaie,
.....................................................
S-au mistuit, s-au dus in lumea larga!
O geana de lumina crapa-n zari,
S-a sters din leat ce scris e sa se stearga -
Da iarba-n camp, sub cer se-ntind uitari.
La stuful din perdele miei alearga
Si aripi prin seninu-n freamatari...
Talanci de oi dau inima sa-mi sparga -


Vecia mea ma striga peste zari.






Vechime


Aceasta pagina a fost accesata de 698 ori.