• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Ultima fuga

Fragment dintr-un poem parasit: "Sfarsitul pamantului"



Albatrosii, cormoranii, goelanzii, pe vecie
Parasesc siraguri marea inghetata si pustie,
Unde soarele pe zare rasarind, rotund si larg,
Nu-i brazdat de profilarea leganatului catarg,
Vulturii plesuve, eretii, gipaetii si condorii.
Vin tipand spre oceanul ce inunda sicomorii,
Oglindind pentr-o clipita in oglinde ce dispar;
Umbra frunzei nemiscate, zborul tremurat si rar.
Ibisi rosii, berze albe si flamanzi trandafirii,
Inviaza cu lumine orizonturi stravezii,
Falfaind in faptul serii ca petale duse-n vant...

Cea din urma caravana pribegita pe pamant,
Elefantii care poarta veacurile in spinare,
Se inalta: povarnisuri pravalindu-se prin zare,
Si pe pasul lor pantere vin taras, din salt in salt.
Nu-i cetate sa infranga ne-nfranatul lor asalt:
Infrunzesc smochini pe ziduri si tacerea-n veac domni-va
La Angkor, la Siracusa, la Pergam si la Niniva...

Dar izbind cu valul prabusitele pustietati,
Leganand pe unda soare si rupandu-l in bucati,
Pe Campia unde greieri isi torceau prelung cantarea,
Se revarsa tot mai mare, cu murmur si muget, marea.

Zei, altare se afunda. Pe Cezarii si toti Porii,
Sub aureola verde ce le-o lasa madreporii,
Dorm tot una cu nisipul risipiti prin ocean.
Peste dansii hipocampii si delfinii fug. In van
Garbovita se trudeste pretutindeni, cariatida,
Din sargase sa ridice sa ridice inspre soare Atlantida -
Niciodata! striga lumii corbii morti, legendari.

Vine noaptea, vine umbra, vine gerul, vin ghetari...
Si planeta-si mana viata, ruga, dorul, fuga, zborul,
Spre limanul de lumina ce incinge Ecuatorul...



(In colaborare cu Horia Furtuna)





Ultima fuga


Aceasta pagina a fost accesata de 639 ori.