Pe ceardacul meu foşni sfios Lung o aripă în tremur - Rândunea din stol picată jos, Ori un înger cu îndemnuri? Bate-n lemnul porţilor uşor, Sau în inima din mine? Stau cu mâna pe zăvor - Azi din ceruri cine-mi vine? E doar zborul unei frunze seci A suit cu seară-n tindă, Şi-n tăceri de umbre tot mai reci Se afundă în oglindă, Turburându-mi sufletul pe veci.