Autori > Ion Pillat
Solia caprioarei
Dar netezind alene al rochiei larg fald,
Domniţă-nlantuită de vrăji medievale,
Sub desflorirea serii ce-n juru-i se prăvale,
Ascultă căprioara sosită ca herald.
- ”Cuprinde-mă, domniţă, cu braţul mic şi cald,
Şi să pornim Nuntaşii au poposit în vale.
Viaţa te aşteaptă cu surle şi chimvale,
Şi vreau în ea şi visul, şi ochii să ţi-i scald.”
Domniţă îi răspunde: ”Le spune, dulce crainic:
“Domniţa mulţumeşte străinilor ce-o vor,
Dar simte-n asta seară că visul e mai trainic,
Nedepăşind sfielnic grădina între ziduri
Cu pajiştea mai moale ca lâna din covor,
Mai verde decât fierea pe smălţuite bliduri.”
Solia caprioarei
Aceasta pagina a fost accesata de 650 ori.