• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Smochinul neroditor

Şi zicea pildă această: oarecine avea un smochin în via lui sădit
(Biserica de altădată)



Din via în terasă vezi marea şi
Balcicul
Oraşul alb şi apă albastră ca un cer -Vezi prin frunzişul viei, înaripat, caicul:
Şi-aşteaptă azi stăpânul bătrânul ei vier.

E-un turc cu barbă ninsă şi cu turbanul verde, -
Sădi întreagă vie, butuc lângă butuc
Şiragul vieţii sale cu anii mulţi şi-l pierde,
Dar ştie orice piersic, cais, smochin sau nuc.

Stăpânului, ce crede întru
Christos, i-arată
Ciorchinele cu boabe de galben chihlibar.
Şi piersică pufoasă că un obraz de faţă
Şi vanaţă smochină cu inima de jar.

Dar iată şi smochinul neroditor în cale,
Stăpânul se încruntă: -
Pe pomul sterp să-l tăi.
De trei ani cât smochine, în ramurile sale
Şi nici un rod nu-mbie la umbră lui să stai.

Vierul îi răspunde: -
Pre el îl lasă,
Doamne
În acest an să fie.
Să-l sap, să-i pun gunoi,
Şi dacă nu rodeşte îmbelşugat de poame,
Îi voi stârpi la anul netrebnicul lui soi.




Smochinul neroditor


Aceasta pagina a fost accesata de 687 ori.