Autori > Ion Pillat
Sint zile
Sint zile cand mi-e dorul flamand ca un barbar,
Razboinicii calare i-as napusti ca vantul
Si as canta cu dansii prin stepe; iar pamantul
Invins ca de cutremur s-ar prabusi. Cuvantul
Ce mantuie-n biserici s-ar cere in zadar.
In alte zile dorul ma leapada satul,
Si singura-mi dorinta e ca pe tarm de mare
Sa urmearesc cu ochii corabiile-n zare,
In mine amintirea sa piara calatoare,
Si umbra umbrei mele s-o am, mi-ar fi destul.
Sint zile cand mi-e dorul asa de bun, s-ar duce
Sa dea intregu-mi suflet cum altii dau un ban
Si inima-mi deschisa la toti, s-ar face han
La care navali-va norodu-n lung cherhan.
Sint clipe cand in spate as vrea sa port o cruce.
In alte zile dorul ma face rau si rece
Traind de piatra parca, nepasator idol...
Si miezul vietii insusi imi pare ca e gol.
Ca omul e o masca si mila e un rol
Si, orb, privesc durerea ce langa mine trece.
Sint zile cand re-nvie copilul. Zile cand.
Mosneag, stinsi imi sint ochii ca doua stele moarte.
Sint zile cand tot pieptul iubirea mi-l imparte,
Iar altele sint singur ma chinuiesc departe,
Inchis ca intr-o balta zidita-n al meu gand.
Necunoscutul cine-i, titanicul artist
Ce-n suflete si trupuri se-mbraca cum ii place
- Vorbesc si el vorbeste, si tac cu el cand tace -
Strainul care-n mine pe mine ma desface
Facandu-ma tot una cu-o fiara sau c-un Christ?
Sint zile
Aceasta pagina a fost accesata de 835 ori.