• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Poteca in padure

Sub bolţi de ramuri goale, singur, peste
Cărarea desfundată unde care
Cu boi în toamna coborâră lemne,
Urc greu priporul printre trunchiuri negre
Ce-aşteaptă încă mugurii zadarnic.
Sub paşii mei uscat foşneşte frunză
Din alte veri şi tot aud departe
Cum bate în trunchi mort cioc surd de păsări.
Sus printre crengi cer înnorat bolteşte
Tot plumb, şi-n mine plumb pustiu adună.
Merg singur, apăsat, pe drumul umed
În care urmă pasului rămâne.
Şi trist mi se întipăreşte-n minte
Obrazul tău mereu, aşa cum dorul
Nealinat mi l-a păstrat în suflet.
O clipă-l văd şi iarăşi mi se şterge

Cu formă pasului lăsată-n urmă.
De-acuma piere şi cărarea, numai
Potecă din pădure mă îmbie
Spre genele poienii. Fără vrere
M-opresc uimit. Eşti tu în alb, aievea?
Ba nu, un prun sălbatic stă în floare
Şi peste groapă iernilor mai cheamă
Plăpândul chip al tinereţii tale.





Poteca in padure


Aceasta pagina a fost accesata de 640 ori.