• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Pe tarm

Pe ţărmul Marii Negre, când în toamna
Şi în amurg se pârguieşte rodul
Luminii pentru ţine, suflet, aprig
Spălat de vreme şi rotund că piatră
Rostogolită lung. Pe plajă singur,
Privind în larg, ce cauţi? Pentru care
Serbări sosit în ceasul cel din urmă?
Tu, păstrător de strămoşeşti privelişti,
Tu, paznic credincios al altor datini,
Tu, preot la altarele uitate.
Oprit aici, pe un nisip cu spumă
Amarelor milenii şi cu vântul
Din veacuri nencepute peste dansul.
Oprit aici: în spate purtând ţară
Cu vai pustii, şi stepe, şi gorgane,
Cu pietre-n slove şi mai vechi săpate,
Cu vulturi mari, gheboşi de-atâta straja,
Pleşuvi de-atât surghiun pe ţărmul lumii.
Oprit aici: în faţă cu lumina
Amurgului şi-a toamnei peste ape
Întărâtate îmblânzind sălbatic
Năvalnică lor haită. Singur numai
Cu ţine, suflet, urnă de argilă.
În golul tău mai tremură cenuşă
De zei păgâni când valul ce se sparge
Pe îmi strigă lung: Thalassa!





Pe tarm


Aceasta pagina a fost accesata de 702 ori.