Autori > Ion Pillat
Paganitate
Furtuna freamata si marea
Se zbate ca un cal ne-nfrant.
Necheaza valul, si chemarea
M-ajunge vajaind in vant.
Alerg la tarm - Domnind pe malul
Surpat si nalt, ma rup din stanci:
In brate mi se frange valul
Clococtitor sub spume-adanci.
Ma lupt cu el, si el cu mine:
II prind de coama lui de nea,
Il fugaresc, dar iar revine
Nebiruit ca o retea.
Zadarnic vreau la tranta dreapta,
Ca sa-l dobor: se scurge-n veci,
Si pe la spate cum se-ndreapta,
Ma-nlantuie cu lanturi reci.
In val de spume sa ma culce
Invins ma dau, dar el tiptil
Se face mladios, si dulce
Ma leagana ca pe-un copil.
Pe pieptu-mi gol, pe-obraz, pe gene
Ma mangaie cu mani de vis -
Simt unda cum isi misca-alene
Pe-ntinsele-oglinzi un cer deschis.
Si-adorm in jocul leganarii
Cum doarme-n porturi un catarg,
Ce-a cunoscut iubirea marii
Si pururi va porni spre larg.
Las noaptea sora sa coboare
Pe ape si pe fruntea mea...
Si langa mine ca o floare
Rasare limpede, o stea.
Paganitate
Aceasta pagina a fost accesata de 699 ori.